O nu! Nu spune nimic! Nu ai dreptul să spui nimic! Tot ce vei zice nu sunt decât acuze. Şi crezi că le merit? Ar fi trebuit să te tratez cu aceiaşi indiferenţă ucigătoare cum ai făcut-o tu!
Ai avut curajul să-mi arăţi tot ce-i mai bun şi ce mi-ai putea oferi ca după tot să dispari în negura amintirilor. Să mă laşi să mă lupt cu gândurile şi să mă fac să cred că a fost doar un vis de-al meu tot. Să mă laşi să admir persoana care era în braţele tale, ce năştea la fiecare atingere de-a ta şi cum căpăta încredere cu fiecare cuvând adresat.
Nu te-ai gândit niciodată că lăsându-mă în acel stadiu incipit nu voi avea puterea să ajung unde puteam ajunge dacă-mi stăteai alături. Acum, ştiind ce voi putea deveni mi-e greu singură! Singură nu am necesară forţă să scot la suprafaţă acea persoană ce tu ai văzut-o împrăştiind raze şi zâmbete.
Şti ce? Nu am nevoie de tine! Reuşesc şi singură! Şi ştii că rezultatul este mult mai dur şi mult mai bun! Atunci să te fereşti de mine. Acum vezi că ai greşit? Cumva ţi-am spus eu că greşeşti lăsându-mă? A fost alegerea ta! Ţi-am respectat condiţiile şi am rămas alături de tine suficient de mult timp. Poate prea mult timp. Respectă-mi decizia şi lasă-mă să-mi văd de problemele mele. Ţi-am dedicat prea mult timp ajutându-te neaşteptând de la tine prea mult. Ajutându-te. Trăgând de tine făcându-te să realizezi că nu eşti singur şi că poţi conta pe mine. Ei bine nu mai poţi să te bazezi pe mine!
De când mai nou vrei să faci tot ce poţi să mă ajuţi? De când mai nou îţi pasă că aproape mai aveam puţin şi picam într-o groaznică depresie? Spirit de colegialitate. Ce să zic. Eşti cam în întârziere. Prea târziu.
Ştii că încet încet tot ce am simţit pentru tine s-a stins la fel de uşor cum s-a şi aprins? Ştiai asta? Nu. Nu ştiai. Erai ocupat cu altele când eu îţi făceam "temele". Erai ocupat cu băieţii când eu te sunam şi-ţi repetam că trebuie aia sau cealaltă făcută cât mai urgent dacă nu pierzi. Ştiu. Vina mea.
Acum ce vrei? Ce mai vrei? De ce nu înţelegi că nu va mai fi nimic la fel? De ce nu admiţi că într-un final tu ai pierdut?
Mă acuzi că te neglijez? Zău aşa? Când ultima dată nu te-am anunţat urgenţele? Când ultima dată când ţi-am dat telefon că întârzii la examen? Când? Chiar azi. Chiar azi ţi-am dat telefon să-ţi reamintesc unele lucruri.
Şi nu. Nu am terminat. Am să ţi le spun pe toate! Încă de când am început să scriu pe blog, tot despre tine scriu. Ei bine, asta va înceta. Tu vei înceta a mai fi cineva pentru mine. Vei fi doar ceva ce ar fi fost. Atât. Ce ar fi fost! Şi cum nu a fost, devi un.... nimic.
S-a sfârşit. Gata cu tine. Mi-ai distrus ziua încă de la începutul ei. Oare chiar trebuia? Preferam să nu-ţi spun nimic din tot ce ţi-am spus până acum.
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
eu doar acum imi dau seama ca intregul blog e compus din scrisori de dragoste(sau de adio, in cazul asta)... si chiar toate posturile i se adresau!???!!
imi pare rau daca s-a terminat si ma bucur daca va fi un nou inceput...doar tu sti ce vrei(sau nici macar tu nu sti)
despre ce o sa scri in continuare daca pe el il lasi deoparte??... poate tot despre el
schimbarea nu e intotdeauna rea.
Daca acum itzi este bine, asta conteaza cel mai mult.
Mult noroc!
Exact,despre ce vei scrie de acum?Blogul aesta este de fapt despre..voi..de acum va fi numai despre tine?
Pt JokeBox : nu era greu să-ţi dai seama că scriu despre el mai mereu. Şi scriam despre trăirile mele. Nu despre el. Nu-l descriam în versuri eminesciene. Pot scrie despre ce vreau cum am şi scris. Fiecare şi-alege accentul sau pe ce să se bazeze. Mă rog. Dacă vrei să vezi că am scris doar pt el.. mda. Poţi vedea asta.
Pt PrafDeStele : depinde de cum vor vedea ei schimbarea. Dacă mie mi-e bine şi lor nu.... Schimbarea nu a fost în bine. Deoarece gândurile egoiste sunt mult mai puternice decât binele aproapelui.
Pt Incertitudini : într-o oarecare doză toţi căutăm să ne fie bine. Şi cam da, mi-e bine.
Pt Kali : nu era despre noi că acest noi nu a fost niciodată. O pot ţine în acelaşi stil mult şi bine deoarece imaginaţia nu-mi lipseşte. Sau, am să îndrăgostesc de un alt tip şi voi scrie despre ce simt.
"Încă de când am început să scriu pe blog, tot despre tine scriu. Ei bine, asta va înceta"... la fraza asta ma refer, sau nu mai recunosti ca tu ai scris-o?
eu, de fapt credeam ca scri despre pasiunea ta pentru dragoste si dezamagire, si cum reusesti sa-ti faci viata mai grea cu propriile maini...si doar acum am aflat ca, de fapt, scri despre el!
sti care e problema lui?
nu isi doreste o prietena care sa-l critice tot timpul ca nu face ceea ce trebuie ci doar de o amica care sa-i reaminteasca ca are o scoala de terminat atunci cand se afla cu gasca sau prin cluburi... am inteles, de pe unele bloguri, ca astfel de persoane se numesc "cocalari"...si ca nu merita bagati in seama!
schimbarea e cel mai bun lucru ce ti se poate intampla in momentul de fata! Accept-o si treci mai departe!
Renunta sa traiesti in trecut! O sa pierzi prezentul!
Si viitorul!
E bine... Cand scrii despre doi, te inseli de cele mai multe ori...
Ce zici, nu-i cazul sa cenzurezi unele comentarii!? Pe mine chiar ma deranjeaza. Nu-nteleg cum de poti accepta.
Ştiu destul de bine la ce te referi doar că..nu pot fi atât de rea să le ignor. Sunt şi mai rea că le public arătând părerile altora. :)
Trimiteți un comentariu