Mi-ar fi plăcut să ştiu să cânt. Să nu fiu un afon notoriu ce nu ştie să dacă diferenţa între un do sau un si cântat. Să ştiu să ating clapele unui pian de unde pot reda celorlalţi minunate melodii.
Mi-ar fi plăcut să ştiu să mângâi coardele unei viori. Să-mi pot alina prin cântatul la ea dorurile nebune ale sufletului meu. Să-mi pot exprima tristeţea sau bucuria cu duioasele-i acorduri.
Mi-ar fi plăcut să pot să ştiu să cânt la chitară. Să pot face valuri de dorinţă cântând melodiile marilor cântăreţi.
Dar nici măcar nu am reuşit până acum să ating clapele reci ale unui pian. Să-l văd în realitate. Să văd dacă este atât de mare, de impunător, de frumos.... Nu am văzut până acum nici o vioară. Nu am putut să-i ating uşor formele divine. Nu am avut unde.
Mă pierd în ore de ascultare în muzici de genul. Nu mă dezlipeşti de tv când mai găsesc un concert extraordinar. Parcă au devenit atât de rare. Nimeni nu pare a se mai pierde în glasul dulce al unui concert simfonic...
Da. Chitară am ţinut în braţe. Mă intimidează. Îmi dă un sentiment atât de nefiresc. Mă intimidează prin faptul că stângăcia mea este atât de copilăroasă. Cum să ţin mâna? Nu pot. Îmi tremură. Nu. Mai bine cântă tu. Te admir şi invidiez pe tine. Tu cânţi frumos. Nu mi se pare. Şi nici nu faci dezacorduri. Oricum, farmecul este mult mai mare. Ştii să cânţi.
Eu... Nu am înclinaţie spre arte. Sau spre o parte din ele. Nici în pictură nu mă mai pot refugia aşa cum o făceam acum câţiva ani buni. Acum doar trasez linii impersonale şi reci ce nu exprimă nimic. Mă pierd doar în cuvinte.. Ele au rămas alinarea mea. Cuvintele....
... şi sensurile lor profunde.
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
cuvintele formeaza un adevarat "turn de fildes" pentru persoanele care reusesc sa le inteleaga multitudinea de valente...
iti inchipuicat de norocoasa esti ca le ai alaturi de tine, ca pe un refugiu ?
Mi-ar fi plăcut să nu fi fost şi singurele. Ele sunt într-adevăr refugiul meu. Turnul meu de fildeş. Mulţumesc pentru cuvintele profunde. >:D<
daca nu poti sa ne canti atunci incanta-ne cu talentul tau de scriitoare!
Eu m-am apucat de lectii de pian... Iti recomand... Am gasit o profesoara care m-a acceptat in ciuda varstei (sau poate tocmai asta a intrigat-o...:))
Este minunat cum desi la serviciu sau in extra-timp orice ar trebui asimilat resping cu inversunare si cat de usor imi este sa ascult si sa retin ce inseamna cheia fa, cate octave are, ce inseamna un metronom sau cum se numara la vals... Nu spun ca asta te-ar ferici si pe tine, ca depinde de ce-ti place/doresti, dar sa stii ca nu e niciodata prea tarziu sa incerci....
PS: Multumesc din suflet pt commentul tau....
eu si talentul de scriitoare. dar am sa ma straduiesc sa perfectionez arta scrisului.
probabil a intrigat-o dorinta de a invata. cred ca este interesant sa inveti ceva total nou care nu are legatura cu job-ul. si nu-mi multimii. i tu ai fost alaturi de mine cat am avut unele rataciri. numai bine.
Pissy,ca nu stii sa canti,e una.Insa ai multe alte talente cu care poti foarte bine sa suplinesti lipsa acestuia...:*:*:*
Incerc sa nu mai scriu cu autor anonim:))...nu stiu ce setari am facut eu pe aici...:D
Frumos ceea ce ai scris aici..si mie mi-ar fi placut sa fiu mai artista uneori, dar intotdeauna trebuie sa ne multumim cu propria persoana pentru a ne simti bine. :)
Pt Andra: in ce zi si ce luna te-ai nascut ca am o problema referitore la cei care sunt nascuti in aceeasi zi cu mine...pana acum cunosc 4 persoane cu aceste caracteristici si parca suntem frati( scuzele de rigoare pentru Inger cazut, pentru acest mesaj, dar am fost bolnav cand am fost mic, si se iarta nu?...nu ma supar daca nu-l postezi :p)
Pt Ella : eu şi talentele. Dacă talent este acela să dai în gropi sau cu bâta în baltă, e perfect. :) glumesc. Dar şi cele care le am sunt uneori nesatisfăcătoare precum sunt plăcerile din una artelor.
Pt Andra : lasă pissy, ştiu că un anonim eşti tu. ;) uneori, ca să ne mulţumim trebuie să facem şi noi ceva în privinţa asta. Unele talente ţi le mai cultivi. Nu te naşti cu ele. Dar, da. Găsesc o cale de mijloc satisfăcătoare.
Pt JokeBox : păi, şi tu eşti balanţă că Andra? Dacă ea vrea să-ţi răspundă la întrebare.... Nu-i problemă. Şi nu mă supăr. ;)
si mie imi plac cuvintele...ele formeaza povestea...dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate
Trimiteți un comentariu