Am citit în după amiaza asta. Caut un refugiu sau ceva cu care să-mi omor timpul ... mai ales acum când azi la fost.... ultima zi.
O ultimă zi în care am putut să-l admir în linişte. Să-i sorb fiecare cuvânt, să-i vânez fiecare gest. Din păcate, a plecat. Există posibililatea unei reîntoarceri dar nu va fi la fel.
Visele mi-au fost bântuite de el. Mă trezeam. Le alungam dar de fiecare dată reveneau altfel şi sub altă intensitate. Priveam pe geam în speranţa de a le uita dar în zadar. Scene din ce în ce mai intense îmi reveneau în faţa ochilor.
Mă gândesc că a fost doar un vis... Şi nu pot admite idea că a fost doar atât.
Când visele depăşesc limita invadând realitatea trăieşti aievea senzaţia că-ţi va bătea la uşă oricând zicând "am uitat cheile".
Şi oricât încerc să scriu nu reuşesc. Scriu o frază ca apoi s-o şterg sau să-i modific total înţelesul.
Mă simt ciudat. Simt un sentiment de abandon..
Oare există posibilitatea ca el, deşi necunoscându-mă, să mă viseze? Îmi place să cred că da. Ceva-mi spune că şi el a avut acelaşi vis...
Şi, poţi iubi pe cineva pe care ştii că nu-l vei cunoaşte?
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Eu cred ca nu,e un fel de obsesie dupa parerea mea
si eu caut un refugiu...acolo unde sa pot sa imi aud gandurile, fara sa ma deranjeze ceilalti, sa pot sa aud, sa vad cu trece timpul, iar eu sa raman pe loc...iarasi vorbesc despre mine, data viitoare iti promit ca... nu promit nimic!!!:P
totul e posibil!
Si totusi ... eu zic sa traiesti clipa! Prezentul! SI chiar daca undeva in trecut ai trait ceva frumos si intens - dar a trecut, sa incerci sa treci peste!
Lasa fantomele sa-si traiasca eternitatea! Tu esti inca vie!
Alearga si traieste aici! Si acum!
poti iubi. nimeni nu te impiedica. suntem niste firi atat de complicate. uneori putem iubi ani intregi niste oameni care probabil nici nu isi mai amintesc numele nostru. poti iubi, dar ca, porbabil, nu vei fi si tu iubita. depinde de tine ce iti doresti.
Pt Paco : am multe obsesii, iar aceasta la care făceam referire e una care dispare la fel cum a apărut. Brusc.
Pt JokeBox : nici cel mai bun refugiu nu te scapă de tine. Tu eşti în primul rând cel de care vrei să fugi uneori. Dar fuga nu-i o soluţie. E doar o amânare.
Pt Orianda : nu am prezent. Acum tot ce trăiesc este un mare nimic. O rutină de genul : trezit, pierd vremea, dorm. În fiecare zi. Micile fluctuaţii sau variaţii sunt rare, dar şi acestea sunt ca un tipar. Aceleaşi mereu. Nimic nou.
Pt Loredana şi Robert : cred că mai mult este ceva platonic. Niciodată nu s-ar realiza şi nici nu i-aş putea spune tipule-mi placi al dracului de mult. Doar că.. fiind singură în acest moment, alimentez iluzii ce nu-şi au bazele absolut deloc în realitate.
Trimiteți un comentariu