Nu ar mai fi nimic... Animarea gândurilor sumbre este slaba speranţă că există posibilitatea de a scăpa de toate astea într-un viitor... Dar lumina speranţei este prea slabă pentru întunecimea gândurilor de acum...
Nu. Nu mă gândesc la nimic drastic ca plecare definitivă sau la renunţare... Ci sunt acele gânduri ce te cuprind când prea multe şuturi îţi iei în fund.. Parcă aş fi un copil capricios şi zice "nu" la orice.
Nu vreau să te uit.
Nu vreau să te las iubire.
Nu vreau să stau locului.
Nu vreau îngheţată.
Nu vreau cămaşa roşie.
Nu vreau să pleci.
Nu vreau să nu te mai iubesc.
Nu vreau să mor.
Nu vreau să zâmbesc.
Nu vreau să plâng.
Nu vreau să dorm.
Nu vreau să îţi vorbesc.
Nu vreau să-mi mai fie dor.
Nu vreau să lucrez.
Nu vreau să trândăvesc atât.
Nu vreau să mai vreau.
Cine ştie ce mai vreau eu când nu vreau ăsta este prea atotcuprinzător? Nici eu nu ştiu ce mai vreau...
Şi un oftat de zile mari îmi cutremură fiinţa...
Vreau ceva! Îl vreau pe el să-mi şoptească "şti că orice ai zice, ştiu ce-ţi doreşti cu adevărat."
Cu drag,
Eu.
sâmbătă, 28 februarie 2009
vineri, 27 februarie 2009
Altceva ll
Azi, până acum, adică ora 12.37, m-am ocupat de casă. Sunt singură până mai pe seară. Ai mei sunt plecaţi... Şi mi-a rămas de făcut curat, de gătit ceva pentru când vor veni, şi altele... Până acum am făcut curat şi am făcut şi pregătit ceva. Nu ceva greu şi complicat, ceva simplu... cartofi nature... Oricine poate găti aşa ceva...
Mă simt bine. Îmi place să gătesc. Contrar multor aşteptări, prinţesa găteşte, şi încă foarte bine. Mă laud că gătesc foarte bine pentru că nu este cineva în blogosferă care să-mi susţină vorbele... Zic prinţesă nu că sunt eu de viţă nobilă, ci pentru că, o parte din cei apropiaţi ştiu şi cunosc faptul că ai mei mă "protejează" nelăsându-mă să iau parte la activităţile gospodăreşti... Păi, da. Locuiesc la casă, cu grădină de zarzavaturi, cu o alta de flori plină, de trandafiri în special, ştiu că avem şi păsări dar nu ştiu în ce loc al curţii că... nu ştiu..
Mai mă ocup de ale casei doar când ai mei nu sunt prin jur... Ca azi... În timp ce cuptorul termină ce am început eu, m-am ocupat de camera mea. Sper ca în curând să mă mult în camera mea [Acum împart cu frate-miu camera..] Am găsit în şifonier cămăşuţele cu care mă duceam la biroul unde am lucrat ultima dată, costumele, rochiţele office, paltonul, sandalele, pantofii, cizmuliţele şi ghetuţele... Într-o cutie de pantofi am descoperit perechea de pantofi ce mi-am cumpărat-o special pentru acel job... Nepurtaţi de altfel, parcă zac acolo pedepsiţi că îmi aduc aminte de acel job.
[la începutul toamnei îmi găsisem un job în care nu eram deranjată mult şi era o muncă de birou, cu alte cuvinte, secretară, îmi convenea că în situaţia aceea nici nu-mi doream mai mult, dar după ce şi-au făcut treaba cu mine aşezându-le toată firma că doar îşi schimbareră sediul, m-au dat afară...]
Şi urăsc că stau acasă fără a mai putea spera că într-o bună zi, voi îmbrăca din nou acele hăinuţe şi fiind elegantă şi lucrând într-un loc în care tineretul să fie valorificat... Slabe şanse să mai găsesc aşa ceva în vremurile astea... Dar... Aş putea îmbrăca acele hăinuţe doar pe la facultate. Să fiu o ţoapă şi să mă vorbească ăştia pe la spate. Ar fi o idee...
Ce mi se pare ciudat este faptul că acum, privind în trecut, sunt atât de diferită de cea de atunci.. Acum dacă ies pe stradă până undeva sunt sigură că nu mă bagă cineva în seamă... pe când atunci... se ridica lumea de pe scaun la metrou şi stăteam jos... mai întorcea lumea capul după mine... mai primeam un clanxon în semn de admiraţie... Ceva... Acum am devenit o urmă a ce am fost. O imagine ştearsă.. Acum chiar reuşesc ce mi-am dorit... Să trec neobservată...
Nu ştiu dacă e bine sau rău...
E doar... ciudat.
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Am terminat şi mâncarea între timp...
Mă simt bine. Îmi place să gătesc. Contrar multor aşteptări, prinţesa găteşte, şi încă foarte bine. Mă laud că gătesc foarte bine pentru că nu este cineva în blogosferă care să-mi susţină vorbele... Zic prinţesă nu că sunt eu de viţă nobilă, ci pentru că, o parte din cei apropiaţi ştiu şi cunosc faptul că ai mei mă "protejează" nelăsându-mă să iau parte la activităţile gospodăreşti... Păi, da. Locuiesc la casă, cu grădină de zarzavaturi, cu o alta de flori plină, de trandafiri în special, ştiu că avem şi păsări dar nu ştiu în ce loc al curţii că... nu ştiu..
Mai mă ocup de ale casei doar când ai mei nu sunt prin jur... Ca azi... În timp ce cuptorul termină ce am început eu, m-am ocupat de camera mea. Sper ca în curând să mă mult în camera mea [Acum împart cu frate-miu camera..] Am găsit în şifonier cămăşuţele cu care mă duceam la biroul unde am lucrat ultima dată, costumele, rochiţele office, paltonul, sandalele, pantofii, cizmuliţele şi ghetuţele... Într-o cutie de pantofi am descoperit perechea de pantofi ce mi-am cumpărat-o special pentru acel job... Nepurtaţi de altfel, parcă zac acolo pedepsiţi că îmi aduc aminte de acel job.
[la începutul toamnei îmi găsisem un job în care nu eram deranjată mult şi era o muncă de birou, cu alte cuvinte, secretară, îmi convenea că în situaţia aceea nici nu-mi doream mai mult, dar după ce şi-au făcut treaba cu mine aşezându-le toată firma că doar îşi schimbareră sediul, m-au dat afară...]
Şi urăsc că stau acasă fără a mai putea spera că într-o bună zi, voi îmbrăca din nou acele hăinuţe şi fiind elegantă şi lucrând într-un loc în care tineretul să fie valorificat... Slabe şanse să mai găsesc aşa ceva în vremurile astea... Dar... Aş putea îmbrăca acele hăinuţe doar pe la facultate. Să fiu o ţoapă şi să mă vorbească ăştia pe la spate. Ar fi o idee...
Ce mi se pare ciudat este faptul că acum, privind în trecut, sunt atât de diferită de cea de atunci.. Acum dacă ies pe stradă până undeva sunt sigură că nu mă bagă cineva în seamă... pe când atunci... se ridica lumea de pe scaun la metrou şi stăteam jos... mai întorcea lumea capul după mine... mai primeam un clanxon în semn de admiraţie... Ceva... Acum am devenit o urmă a ce am fost. O imagine ştearsă.. Acum chiar reuşesc ce mi-am dorit... Să trec neobservată...
Nu ştiu dacă e bine sau rău...
E doar... ciudat.
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Am terminat şi mâncarea între timp...
joi, 26 februarie 2009
Metamorfoză...
Nu ştiu de când a început dar este vizibil...
Ochii mi s-au adâncit şi sunt glaciari... Verdele fiind prea intens şi nu se observă nici o urmă de sclipire sau voioşie...
Tenul mi-e alb porţelan putându-se observa cu uşurinţă venele ce transportă sângele către muşchii fetei, la buze, la pleoape...
Buzele-mi sunt vinete... De frig... Crăpate de vântul puternic... Subţiri din cauza abţineri rostirii pe nume a lucrurilor...
Glasul mi-e mort şi fără sens în tot ce rostesc...
Trupul mi-e la fel de slăbit şi pielea mi-e toată albă...
Membrele-mi sunt reci... Trupul mi-e rece... La propriu nu mă pot încălzi. Respir şi expir rece... Nu-mi simt inima bătând... Nu-mi simt sângele circulând... Nu-mi pot încălzi fiinţa din mine ce era veselă şi duioasă şi bucuroasă şi atentă la toate... Nu.
Parcă ar fi murit iar în locul ei a rămas aceasta de plumb... Rece şi nepăsătoare. Ce nu se gândeşte decât să se retragă... Să stea şi să aştepte... Tot să aştepte... Parcă invidioasă pe prima şi pe felul ei de a muri de fiecare dată pe prima sau în prima linie ea, cea de plumb stă şi aşteptă....
Până şi eu, cea care ascultă de "părerile" lor nu mai doresc luptele astea decât cu un singur şi devastator final... Moartea inimii mele şi transformarea ei în ştergatul celui iubit... Ar fi timpul pentru moarte... Moartea celei îngăduitoare şi visătoare ce nu face altceva decât să transforme totul în durere şi chin...
Ar fi timpul pentru acea schimbare...
Cu drag,
Eu.
Ochii mi s-au adâncit şi sunt glaciari... Verdele fiind prea intens şi nu se observă nici o urmă de sclipire sau voioşie...
Tenul mi-e alb porţelan putându-se observa cu uşurinţă venele ce transportă sângele către muşchii fetei, la buze, la pleoape...
Buzele-mi sunt vinete... De frig... Crăpate de vântul puternic... Subţiri din cauza abţineri rostirii pe nume a lucrurilor...
Glasul mi-e mort şi fără sens în tot ce rostesc...
Trupul mi-e la fel de slăbit şi pielea mi-e toată albă...
Membrele-mi sunt reci... Trupul mi-e rece... La propriu nu mă pot încălzi. Respir şi expir rece... Nu-mi simt inima bătând... Nu-mi simt sângele circulând... Nu-mi pot încălzi fiinţa din mine ce era veselă şi duioasă şi bucuroasă şi atentă la toate... Nu.
Parcă ar fi murit iar în locul ei a rămas aceasta de plumb... Rece şi nepăsătoare. Ce nu se gândeşte decât să se retragă... Să stea şi să aştepte... Tot să aştepte... Parcă invidioasă pe prima şi pe felul ei de a muri de fiecare dată pe prima sau în prima linie ea, cea de plumb stă şi aşteptă....
Până şi eu, cea care ascultă de "părerile" lor nu mai doresc luptele astea decât cu un singur şi devastator final... Moartea inimii mele şi transformarea ei în ştergatul celui iubit... Ar fi timpul pentru moarte... Moartea celei îngăduitoare şi visătoare ce nu face altceva decât să transforme totul în durere şi chin...
Ar fi timpul pentru acea schimbare...
Cu drag,
Eu.
miercuri, 25 februarie 2009
Cuvânt ll...
Că tot nu ştiu ce s-a întâmplat de nu-mi funcţionează blog-ul. :(( mă auzeam vorbind în faţa laptop-ului unui amic "aide pissy... încarcă... de ce nu te încărci? încarcă... promit că nu te mai înşel şi că voi scrie zilnic... promit că vei fi cel mai important blog din viaţa mea, că nu am să mai fac unul în afară de tine [şi frac-tu] şi nu-l voi iubi ca pe tine..." Şi n-a funcţionat... M-am lăsat păgubaşă... Urăsc când mi se întâmplă asta... Şi nu e prima dată... Am un prieten care mereu mă anunţă "iar lucrezi la blog? nu-l pot accesa... îmi spune că nu există..."
Voi, cei care răspundeţi de bloagele noastre, cei cu baza de date, de ce se întâmplă când se întâmplă asta? :(( pe mine una, mă ia plânsul când văd că nu pot accesa propriul blog... Abia m-a conectat acum...
Sincer, nu ştiu câţi dintre voi a trecut prin aşa ceva... Dar mie nu-mi place când se întâmplă asta....
Sper că acum am revenit.... Şi că mă puteţi accesa cu siguranţă...
Cu drag,
eu..
Voi, cei care răspundeţi de bloagele noastre, cei cu baza de date, de ce se întâmplă când se întâmplă asta? :(( pe mine una, mă ia plânsul când văd că nu pot accesa propriul blog... Abia m-a conectat acum...
Sincer, nu ştiu câţi dintre voi a trecut prin aşa ceva... Dar mie nu-mi place când se întâmplă asta....
Sper că acum am revenit.... Şi că mă puteţi accesa cu siguranţă...
Cu drag,
eu..
marți, 24 februarie 2009
De... Dragobete...
Şi am găsit aşa :
"iubirea este frumosul extras din urâţenia vieţii..."
"sub o iubire îndelung coafată zace mătreaţa cea mai abudentă a trădării..."
"doarme. câtă iubire vorbită se scurge pe lângă iubirea nedovedită prin fapte..."
"iubirea este o nemărginise a lumii finite..."
"iubiţi-vă până vă dispreţuiţi defectele..."
"iubirea trebuie să fie un dar de la dumnezeu şi nu o nenorocită de pedeapsă..."
"iubire eternă... câtă îndrăzneală şi câtă lăcomie..."
"iubiri... cuvinte goale... ce vă mai fac înţelesurile..."
"un gram curat de amor pus în balanţa lumii poate răsturna tot universul..."
"cu cât iubirea este mai mică cu atât păcatul ei este mai mare..."
"şi totuşi cea mai odioasă dragoste este când o inimă ajunge să ceară de pomană..."
"fără suferinţă iubirea este distracţie..."
"eu am iubit femei frumoase că azi până şi ruinele lor mă fascinează..."
"deseori oamenii ajung să iubească pentru că nu sunt buni de altceva..."
"o iubire mare este aceea în faţa căruia poţi să te faci de râs cât pofteşti şi ea tot te iartă..."
"iubito, nu mă întreba dacă te iubesc căci astăzi nu vreau să te mint..."
"trist când sunt mai folositori cei ce te urăsc decât cei ce te iubesc..."
"despărtirile sunt ca apusul de soare... se uită înapoi parcă scuzându-se că nu pe poate mai mult...."
"amintirile sunt cuiele rămase pe pereţii pe care altădată atârnau tablourile..."
"melancolia este sacoşa goală ce ţi-a rămas după ce toate cele s-au dus..."
"ce trist când eşti doar un episod în viaţa celui ce îl iubeşti după episoadele altora
toate episoadele următoare nu sunt decât mizeria primei iubiri..."
maxime şi cugetări... de pavel mercelescu...
Cu drag,
Eu.
"iubirea este frumosul extras din urâţenia vieţii..."
"sub o iubire îndelung coafată zace mătreaţa cea mai abudentă a trădării..."
"doarme. câtă iubire vorbită se scurge pe lângă iubirea nedovedită prin fapte..."
"iubirea este o nemărginise a lumii finite..."
"iubiţi-vă până vă dispreţuiţi defectele..."
"iubirea trebuie să fie un dar de la dumnezeu şi nu o nenorocită de pedeapsă..."
"iubire eternă... câtă îndrăzneală şi câtă lăcomie..."
"iubiri... cuvinte goale... ce vă mai fac înţelesurile..."
"un gram curat de amor pus în balanţa lumii poate răsturna tot universul..."
"cu cât iubirea este mai mică cu atât păcatul ei este mai mare..."
"şi totuşi cea mai odioasă dragoste este când o inimă ajunge să ceară de pomană..."
"fără suferinţă iubirea este distracţie..."
"eu am iubit femei frumoase că azi până şi ruinele lor mă fascinează..."
"deseori oamenii ajung să iubească pentru că nu sunt buni de altceva..."
"o iubire mare este aceea în faţa căruia poţi să te faci de râs cât pofteşti şi ea tot te iartă..."
"iubito, nu mă întreba dacă te iubesc căci astăzi nu vreau să te mint..."
"trist când sunt mai folositori cei ce te urăsc decât cei ce te iubesc..."
"despărtirile sunt ca apusul de soare... se uită înapoi parcă scuzându-se că nu pe poate mai mult...."
"amintirile sunt cuiele rămase pe pereţii pe care altădată atârnau tablourile..."
"melancolia este sacoşa goală ce ţi-a rămas după ce toate cele s-au dus..."
"ce trist când eşti doar un episod în viaţa celui ce îl iubeşti după episoadele altora
toate episoadele următoare nu sunt decât mizeria primei iubiri..."
maxime şi cugetări... de pavel mercelescu...
Cu drag,
Eu.
luni, 23 februarie 2009
Dulce amărui...
Bine înţeles că nu mă refer la ciocolata mea preferată, kandia cu 75% cacao... Deşi, aş savura una acum şi m-aş linge pe degete şi apoi m-aş trage pe mâini şi mi-aş mai cumpăra încă una dar şi frişcă şi te miri ce alte fructe şi mi-aş face o salată de fructe greţoasă dar şi delicioasă în acelaşi timp... Poate dacă-i pun puţin alcool îi mai taie din greţoşeală... cred...nu ştiu sigur.
Şi m-aş îmbrăca în rochiţa albă primită anul trecut de la mama şi care are pe poale trandafiri gri mari şi care este scurtă... Nu chiar... De la genunchi cam 2 palme mai sus... Şi mi-aş pune sandalele. Şi mi-aş lua bolul sau castronul cu amestec de ciocolată amăruie cu frişcă şi fructe şi m-aş duce în sufragerie şi m-aş delecta... De ce?
Pentru că acum singura soluţie în capul meu este să iau o porţie fizică de dulce amărui şi să le compar discuţiile avute cu el... Că nu ştiu care este mai dulce şi mai amară... Nu ştiu! Nu ştiu care dintre ele două pică mai greu! Şi care mă face să nu mă mai ating de acestea/acesta până când... oi simţii iar nevoia.
Că dacă nu ar fi dorinţa nimic nu ar fi! Normal! Gândeşte-te! Ce prost ar face ceva ce-l răneşte [cumplit] dacă acel ceva nu i-ar trezi o dorinţă [anume]? Eu cel puţin aşa sunt. De ce să mănânc mere când nu vreau? Iar când mănânc mere să te ţii... că mă îmbolnăvesc... şi se lasă cu tratamente grele.
Vorbeam cu el puţin mai devreme şi-mi spunea că nu vede rostul venirii mele în Bucureşti... doar ca să-l văd.. Într-un fel amar a fost că nu vrea să mă vadă [gândeam eu şi gândesc] şi dulce când explica faptul că "pentru o oră de iubire renunţ la a mea nemurire" cu alte cuvinte este un deranj sau efort prin care nu vrea să trec [explicaţia venită ulterior de la el]...
Poi, puii mei! Lasă-mă pe mine să aleg asta! Dacă eu cred că deranjul nu este mare, de ce te bagi tu şi spui că este? Mai mi-aruncă şi "este alegerea ta..", adică eu ţi-am dat de înţeles că mai bine lasă... Şi cred că vorbele lui pică mai greu ca a mea combinaţie. Dar iar îl aud vorbindu-mi că... "ai venit aici şi nu ne-am întâlnit măcar 5 minute..." păi, tot eu pissy? Tot eu vinovată? Of... Băiatul asta indecis mai este.
Poate îi fac o "subpriză" şi o să mă vadă cum m-a văzut prima dată... În negru, cu părul îndreptat de nu m-a recunoscut nici mama... Iar el era pe punctul de a pleca deoarece nu m-a cunoscut... Nu că mă ştia de multă vreme. Era a patra oară când ne vedeam şi prima dată în afara facultăţii... A avut un şoc! :)) "să nu te recunosc". Normal, nici eu nu mă recunosc când sunt cu tine.
Şi atunci am descoperit prima dată America. Am ştiut cum mă doreşte doar după privirile lungi şi galeşe şi după sclipirile din priviri şi după zâmbetul ştrengăresc din colţul guri... Şi buzele alea... Of... Şi nu a fost nevoie de dezinhibator cum spune el la vin... I-am arătat că vinul nu are legătură cu dorinţa... Dorinţa a venit de la necunoscut şi de la a cunoaşte şi de la a vrea...
Iar el acum... "nu veni doar pentru a ne vedea..." Da? Atunci vrei altceva? Dacă da, spune-mi. Orice ar fi.... Nu cred că după atâta vreme te-a lovit pudismul... Sau ba da! Că prea roşeşti când îţi fac cu ochiul...
Eh, uite că vreau o ciocolată amăruie că el este amar pentru moment şi vreau să văd care-i de fapt mai puternic.
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Recomand spre ascultare : Schiller feat September - Breathe. [cred că o ştiţi... radiourile parcă au înnebunit şi se întrec în difuzarea melodiei]
Şi m-aş îmbrăca în rochiţa albă primită anul trecut de la mama şi care are pe poale trandafiri gri mari şi care este scurtă... Nu chiar... De la genunchi cam 2 palme mai sus... Şi mi-aş pune sandalele. Şi mi-aş lua bolul sau castronul cu amestec de ciocolată amăruie cu frişcă şi fructe şi m-aş duce în sufragerie şi m-aş delecta... De ce?
Pentru că acum singura soluţie în capul meu este să iau o porţie fizică de dulce amărui şi să le compar discuţiile avute cu el... Că nu ştiu care este mai dulce şi mai amară... Nu ştiu! Nu ştiu care dintre ele două pică mai greu! Şi care mă face să nu mă mai ating de acestea/acesta până când... oi simţii iar nevoia.
Că dacă nu ar fi dorinţa nimic nu ar fi! Normal! Gândeşte-te! Ce prost ar face ceva ce-l răneşte [cumplit] dacă acel ceva nu i-ar trezi o dorinţă [anume]? Eu cel puţin aşa sunt. De ce să mănânc mere când nu vreau? Iar când mănânc mere să te ţii... că mă îmbolnăvesc... şi se lasă cu tratamente grele.
Vorbeam cu el puţin mai devreme şi-mi spunea că nu vede rostul venirii mele în Bucureşti... doar ca să-l văd.. Într-un fel amar a fost că nu vrea să mă vadă [gândeam eu şi gândesc] şi dulce când explica faptul că "pentru o oră de iubire renunţ la a mea nemurire" cu alte cuvinte este un deranj sau efort prin care nu vrea să trec [explicaţia venită ulterior de la el]...
Poi, puii mei! Lasă-mă pe mine să aleg asta! Dacă eu cred că deranjul nu este mare, de ce te bagi tu şi spui că este? Mai mi-aruncă şi "este alegerea ta..", adică eu ţi-am dat de înţeles că mai bine lasă... Şi cred că vorbele lui pică mai greu ca a mea combinaţie. Dar iar îl aud vorbindu-mi că... "ai venit aici şi nu ne-am întâlnit măcar 5 minute..." păi, tot eu pissy? Tot eu vinovată? Of... Băiatul asta indecis mai este.
Poate îi fac o "subpriză" şi o să mă vadă cum m-a văzut prima dată... În negru, cu părul îndreptat de nu m-a recunoscut nici mama... Iar el era pe punctul de a pleca deoarece nu m-a cunoscut... Nu că mă ştia de multă vreme. Era a patra oară când ne vedeam şi prima dată în afara facultăţii... A avut un şoc! :)) "să nu te recunosc". Normal, nici eu nu mă recunosc când sunt cu tine.
Şi atunci am descoperit prima dată America. Am ştiut cum mă doreşte doar după privirile lungi şi galeşe şi după sclipirile din priviri şi după zâmbetul ştrengăresc din colţul guri... Şi buzele alea... Of... Şi nu a fost nevoie de dezinhibator cum spune el la vin... I-am arătat că vinul nu are legătură cu dorinţa... Dorinţa a venit de la necunoscut şi de la a cunoaşte şi de la a vrea...
Iar el acum... "nu veni doar pentru a ne vedea..." Da? Atunci vrei altceva? Dacă da, spune-mi. Orice ar fi.... Nu cred că după atâta vreme te-a lovit pudismul... Sau ba da! Că prea roşeşti când îţi fac cu ochiul...
Eh, uite că vreau o ciocolată amăruie că el este amar pentru moment şi vreau să văd care-i de fapt mai puternic.
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Recomand spre ascultare : Schiller feat September - Breathe. [cred că o ştiţi... radiourile parcă au înnebunit şi se întrec în difuzarea melodiei]
Realizare...
Ofer spre citire a 100a postare... Nu-mi vine să cred... Parcă îmi şi amintesc când am deschis prima dată blog-ul. Un loc în care-mi pot expune liniştită gândurile, trăirile, dorinţele, sentimentele, lacrimile, suferinţa, împlinirea şi neîmplinirea. Dacă doream ceva intim, ţineam jurnalul în continuare. Nu am vrut asta. Şi de ce am ales să scriu şi poată citi cine vrea? Nu ştiu... M-a încântat să am o pagină a mea în care pot spune tot ce vreau. Şi culmea, nu pot spune chiar tot ce vreau...
Iniţial a fost un răspuns la blog-ul unei prietene dar nu ne asemănăm în scris [o antiteză cu ea de fapt, ea un "diavol" eu un "înger căzut"] apoi, a fost o "legătură" cu un prieten ce-i plecat în ţările calde... Şi încet încet a apărut urmăritorii mei de gânduri întortocheate... :) şi de aici lista aceea ce în prezent însumează 58 de persoane. Mulţi "m-au părăsit", alţii cu apărut sau reapărut... Mă încântă idea de a fi urmărită... Mă bucur că ale mele cuvinte sunt citibile şi înţelese... Vă mulţumesc că mă citiţi.
Regret doar faptul că... uneori o iau pe arătură uitând de la ce am plecat şi sfârşesc în altă idee... Ceva caracteristic pot spune că imprevizibilitatea mă defineşte... Şi mai regret că... nu ştiu dacă el citeşte ce scriu... Am o confirmare de 50% că nu citeşte :) şi e bine... Că dacă ar fi citit ar fi reacţionat cum doream şi asta nu-mi place.
Iar când am iniţiat scrierile aici, în blog-ul acesta, nu mi-a trecut prin minte că voi depăşi şi 1000 de vizite :) un alt mulţumesc.
Apreciez... nespus de mult... pt că nu-mi găsesc cuvinte care pot etala încântarea mea că am alături oameni ce înţeleg şi pe care nu-i cunosc...
Cu drag,
Eu.
Iniţial a fost un răspuns la blog-ul unei prietene dar nu ne asemănăm în scris [o antiteză cu ea de fapt, ea un "diavol" eu un "înger căzut"] apoi, a fost o "legătură" cu un prieten ce-i plecat în ţările calde... Şi încet încet a apărut urmăritorii mei de gânduri întortocheate... :) şi de aici lista aceea ce în prezent însumează 58 de persoane. Mulţi "m-au părăsit", alţii cu apărut sau reapărut... Mă încântă idea de a fi urmărită... Mă bucur că ale mele cuvinte sunt citibile şi înţelese... Vă mulţumesc că mă citiţi.
Regret doar faptul că... uneori o iau pe arătură uitând de la ce am plecat şi sfârşesc în altă idee... Ceva caracteristic pot spune că imprevizibilitatea mă defineşte... Şi mai regret că... nu ştiu dacă el citeşte ce scriu... Am o confirmare de 50% că nu citeşte :) şi e bine... Că dacă ar fi citit ar fi reacţionat cum doream şi asta nu-mi place.
Iar când am iniţiat scrierile aici, în blog-ul acesta, nu mi-a trecut prin minte că voi depăşi şi 1000 de vizite :) un alt mulţumesc.
Apreciez... nespus de mult... pt că nu-mi găsesc cuvinte care pot etala încântarea mea că am alături oameni ce înţeleg şi pe care nu-i cunosc...
Cu drag,
Eu.
duminică, 22 februarie 2009
Amintiri tăinuite...
Şi în mintea mea apare un chip din întuneric şi spune doar "shh... nu vorbi despre... shh..." şi atunci începi să-ţi aminteşti... Întrebarea firească este "ce?" celelalte îmbrăţişări, celelalte sărutări, celelalte vorbe, celelalte nopţi nedormite, celelalte îmbrăţişări... Celelalte ce le-ai dat uitării din cauza nu durerii că nu o mai simţeai ci din cauza... sinuciderii speranţei...
"Important e să ţi minte ce trebuie să uiţi..." la doar 4 ani Cleo spune adevăruri... Şi uitând ce trebuie să uiţi îţi aminteşti în zile geroase, noroase şi pustiite că... trăieşti un deja vu... Crunt dar iar adevărat. Diferă doar intensitatea focului... a pasiunii... a atracţiei şi implicit a iubirii...
Mi-amintesc cum mi s-a sinucis speranţa în cazul fostului... Negru. Nu mi-amintesc... Ştiu că e ceva... ceva... Nu-mi vine în minte decât infidelitate, trădare, vorbe şi situaţi goale şi urâte.... Cred că focul ce alimenta iubirea aceea pare că a avut mândria lui când a hotărât să nu mai ardă... Privesc şi acum locul în care a ars... Şi mai văd materie primă de ars o grămadă. Nu ştiu cum de a încetat brusc. Cred că se săturase să ardă în van... Nimic din ce a fost nu este frumos. Nu ştiu dacă au fost cu adevărat clipe frumoase. Doamne cât mai plângeam!
Plângeam nopţile acasă. Plângeam zilele la şcoală şi la examenele finale. Plângeam când mâncăm. Plângeam mereu... Şi de`odată a încetat să mai îmi pese. A încetat să mai simtă ceva pentru el. încetase încă de când... nu ştiu... Doamne cât de absurd pare dar este adevărat. Ştiu cu siguranţă că el nu are legătură cu despărţirea şi cu moartea iubirii pentru fostu... Dar... Nu-mi amintesc...
Devenisem imună? Eram doar obişnuită cu acesta... Ce mult contează şi trecerea anilor. Te face să nu mai ştii ce înseamnă să simţi... Eu mai simţeam nimic... Nu mai simţeam nimic de la nici două luni... Crunt dar adevărat... Ne ştiam din acel punct de vreo 6 ani. Groazic să nu mai simţi.
L-am revăzut... După un am jumate... Arată oribil. Nu mai are nimic din puritatea tipului de care m-am îndrăgostit încă de la 14 ani. Nu mai are sclipiri în ochi... Este trist. Morocănos. Şi mi-a confirmat că mă invidiază pentru libertatea mea... Nu mi-a plăcut... Dar nu-l pot ajuta... Acum, las totul în urmă, tot ce a fost... E mai bine aşa...
Şi... Shh... E mai bine să laşi cenuşa să zboare.
Cu drag,
Eu.
"Important e să ţi minte ce trebuie să uiţi..." la doar 4 ani Cleo spune adevăruri... Şi uitând ce trebuie să uiţi îţi aminteşti în zile geroase, noroase şi pustiite că... trăieşti un deja vu... Crunt dar iar adevărat. Diferă doar intensitatea focului... a pasiunii... a atracţiei şi implicit a iubirii...
Mi-amintesc cum mi s-a sinucis speranţa în cazul fostului... Negru. Nu mi-amintesc... Ştiu că e ceva... ceva... Nu-mi vine în minte decât infidelitate, trădare, vorbe şi situaţi goale şi urâte.... Cred că focul ce alimenta iubirea aceea pare că a avut mândria lui când a hotărât să nu mai ardă... Privesc şi acum locul în care a ars... Şi mai văd materie primă de ars o grămadă. Nu ştiu cum de a încetat brusc. Cred că se săturase să ardă în van... Nimic din ce a fost nu este frumos. Nu ştiu dacă au fost cu adevărat clipe frumoase. Doamne cât mai plângeam!
Plângeam nopţile acasă. Plângeam zilele la şcoală şi la examenele finale. Plângeam când mâncăm. Plângeam mereu... Şi de`odată a încetat să mai îmi pese. A încetat să mai simtă ceva pentru el. încetase încă de când... nu ştiu... Doamne cât de absurd pare dar este adevărat. Ştiu cu siguranţă că el nu are legătură cu despărţirea şi cu moartea iubirii pentru fostu... Dar... Nu-mi amintesc...
Devenisem imună? Eram doar obişnuită cu acesta... Ce mult contează şi trecerea anilor. Te face să nu mai ştii ce înseamnă să simţi... Eu mai simţeam nimic... Nu mai simţeam nimic de la nici două luni... Crunt dar adevărat... Ne ştiam din acel punct de vreo 6 ani. Groazic să nu mai simţi.
L-am revăzut... După un am jumate... Arată oribil. Nu mai are nimic din puritatea tipului de care m-am îndrăgostit încă de la 14 ani. Nu mai are sclipiri în ochi... Este trist. Morocănos. Şi mi-a confirmat că mă invidiază pentru libertatea mea... Nu mi-a plăcut... Dar nu-l pot ajuta... Acum, las totul în urmă, tot ce a fost... E mai bine aşa...
Şi... Shh... E mai bine să laşi cenuşa să zboare.
Cu drag,
Eu.
Sunt...
sunt poet fără poezii..
sunt bătrân fără bucle aurii..
sunt filozof fără teze...
sunt întunericul ce vrea să lumineze...
sunt un gând zburător.
sunt un nume trecător.
sunt o adiere falsă.
sunt un om ce lasă.
las în urmă rânduri.
las în urmă gânduri.
vă las speranţă şi iluzii.
vă las noapte fără zi.
sunt un suflet rătăcit
ce chinul l-a iubit
şi plec în altă lume
neluând nimic anume.
gânduri şi rânduri...
teze şi ipoteze...
schimbări şi nerealizări...
putere şi durere...
eu exist... acum
pe un singur drum
albit de nepăsarea lor
mort din cauza dezamăgirilor...
Prietenilor...
17.Ianuarie.2006
cu drag,
eu.
sunt bătrân fără bucle aurii..
sunt filozof fără teze...
sunt întunericul ce vrea să lumineze...
sunt un gând zburător.
sunt un nume trecător.
sunt o adiere falsă.
sunt un om ce lasă.
las în urmă rânduri.
las în urmă gânduri.
vă las speranţă şi iluzii.
vă las noapte fără zi.
sunt un suflet rătăcit
ce chinul l-a iubit
şi plec în altă lume
neluând nimic anume.
gânduri şi rânduri...
teze şi ipoteze...
schimbări şi nerealizări...
putere şi durere...
eu exist... acum
pe un singur drum
albit de nepăsarea lor
mort din cauza dezamăgirilor...
Prietenilor...
17.Ianuarie.2006
cu drag,
eu.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Cuvânt l ...
Când iubirea stă ascunsă...
Mai precis pe invizibil sau te-a pus pe offline... Trebuie să deţină ea un motiv pentru care a făcut asta... Şi multe-mi sunt gândurile ce vor să iasă în faţă cu o explicaţie la acest fapt...
Parcă le şi aud :
-"pentru că erai insistentă şi ori de câte ori era online săreai pe el" [dar nu am făcut asta!!!!!! Oare?]
-"pentru că mereu când îl vedeai găseai orice de vorbă şi te băgai în seamă" [stai aşa, nu este strâns legată cu prima?] -"nu!"
-"pentru că.... aaaa.... toate au legătură cu prima :D " [mă gândeam eu x(]
Şi uite aşa... Iubirea mea stă ascunsă din propria-mi vină sau nebunie sau prostie. Iniţial a început cu faptul că se ascundea de mine că, într-adevăr făceam orice pentru a mai scoate de la el 3 cuvinte... Apoi... a devenit permanent ascuns pentru mine pentru a nu mai fi deranjat... Şi acum... Şi el beneficiază de acelaşi tratament... spre stupoare lui...
M-am trezit odată cu mesaje multe de la el pline de indignare din cauza faptului că... este pus pe offline... Mă întreba de ce... Nu mi-a trebuit mult timp de gândire şi i-am răspuns că motivele mele sunt identice şi la fel cu ale lui... Linişte... Se gândea... Nu-şi mai amintea motivul pentru care el se ascundea de mine... Iar acum era indignat că am recurs la aşa ceva.
Uneori nu trebuie să vorbesc cu el decât lucruri legate de facultate. Şi nu-l văd online... Şi se mai trezeşte cu un mesaj direct "mâine cursuri la... sala... oră...." şi răspunde "fără bună, ce faci?"..... Iar eu "nu ştiam că eşti..." [prostule, fără să te verific ştiu că eşti online că te simt... comunic cu pc-ul tău prin telepatie şi ştiu când eşti pe net ;;) nu te întrebi deloc de ce nu găseşti offline-uri de la mine? ]
din categoria "spuse altfel... crunte adevăruri"
de la mine
:*
Mai precis pe invizibil sau te-a pus pe offline... Trebuie să deţină ea un motiv pentru care a făcut asta... Şi multe-mi sunt gândurile ce vor să iasă în faţă cu o explicaţie la acest fapt...
Parcă le şi aud :
-"pentru că erai insistentă şi ori de câte ori era online săreai pe el" [dar nu am făcut asta!!!!!! Oare?]
-"pentru că mereu când îl vedeai găseai orice de vorbă şi te băgai în seamă" [stai aşa, nu este strâns legată cu prima?] -"nu!"
-"pentru că.... aaaa.... toate au legătură cu prima :D " [mă gândeam eu x(]
Şi uite aşa... Iubirea mea stă ascunsă din propria-mi vină sau nebunie sau prostie. Iniţial a început cu faptul că se ascundea de mine că, într-adevăr făceam orice pentru a mai scoate de la el 3 cuvinte... Apoi... a devenit permanent ascuns pentru mine pentru a nu mai fi deranjat... Şi acum... Şi el beneficiază de acelaşi tratament... spre stupoare lui...
M-am trezit odată cu mesaje multe de la el pline de indignare din cauza faptului că... este pus pe offline... Mă întreba de ce... Nu mi-a trebuit mult timp de gândire şi i-am răspuns că motivele mele sunt identice şi la fel cu ale lui... Linişte... Se gândea... Nu-şi mai amintea motivul pentru care el se ascundea de mine... Iar acum era indignat că am recurs la aşa ceva.
Uneori nu trebuie să vorbesc cu el decât lucruri legate de facultate. Şi nu-l văd online... Şi se mai trezeşte cu un mesaj direct "mâine cursuri la... sala... oră...." şi răspunde "fără bună, ce faci?"..... Iar eu "nu ştiam că eşti..." [prostule, fără să te verific ştiu că eşti online că te simt... comunic cu pc-ul tău prin telepatie şi ştiu când eşti pe net ;;) nu te întrebi deloc de ce nu găseşti offline-uri de la mine? ]
din categoria "spuse altfel... crunte adevăruri"
de la mine
:*
Cuvânt...
Încep ceva prin a avea titlul cuvânt şi apoi nr episoadelor... Cuvânt l sau Cuvânt ll şi etc... În care voi exprima... Nu m-am gândit încă la tematică dar cu siguranţă va fi în acelaşi stil.... În cea mai mare parte bun de tăiat vene sau cum îi spun eu "materie primă pentru inimi slabe" ... Şi încep cu Cuvânt l....
Dar nu voi renunţa la posturile normale :)
asta cu cuvânt l şi etc este mai mult din cauza faptului că nu găsesc titluri pentru anumite posturi.
Cu drag,
Eu.
Dar nu voi renunţa la posturile normale :)
asta cu cuvânt l şi etc este mai mult din cauza faptului că nu găsesc titluri pentru anumite posturi.
Cu drag,
Eu.
Prima noapte...
Prima noapte în care am fost nevoită să-mi astup goliciunea din cauza frigului lăsat în urma plecări tale...
Vântul îngheţului bătea şi-mi acoperea încet trupul firav... Plângeam după căldura trupului tău... Nu am crezut că frigul va domni atât de repede... Am crezut că plecarea ta va fi ca oricare alta lăsând în urmă o dâră de parfum şi căldură...
Dar nu a fost aşa...
Prima noapte în care auzeam suflul vântului...
Prima noapte în care am realizat că este iarnă încă...
Prima noapte în care plângeam din cauza cerului înnorat...
Prima noapte în care nu simţeam nimic...
Amorţeala...
Mă gândesc la prima noapte şi parcă ar fi fost ieri... Nu există timp trecut între plecarea ta şi... clipa de acum...
Încă îţi mai simt aievea pe gât buzele-ţi sărutandu-mă...
Încă îţi mai simt mâna căutându-mă...
Încă îţi mai aud vocea răguşită rostindu-mi numele...
Încă te mai aud şi simt în patul meu...
Dar nu eşti aici...
Parcă a trecut doar o zi şi nu un an...
Cât îmi lipseşte îmbrăţişarea trupului tău...
Cu drag,
Eu.
Vântul îngheţului bătea şi-mi acoperea încet trupul firav... Plângeam după căldura trupului tău... Nu am crezut că frigul va domni atât de repede... Am crezut că plecarea ta va fi ca oricare alta lăsând în urmă o dâră de parfum şi căldură...
Dar nu a fost aşa...
Prima noapte în care auzeam suflul vântului...
Prima noapte în care am realizat că este iarnă încă...
Prima noapte în care plângeam din cauza cerului înnorat...
Prima noapte în care nu simţeam nimic...
Amorţeala...
Mă gândesc la prima noapte şi parcă ar fi fost ieri... Nu există timp trecut între plecarea ta şi... clipa de acum...
Încă îţi mai simt aievea pe gât buzele-ţi sărutandu-mă...
Încă îţi mai simt mâna căutându-mă...
Încă îţi mai aud vocea răguşită rostindu-mi numele...
Încă te mai aud şi simt în patul meu...
Dar nu eşti aici...
Parcă a trecut doar o zi şi nu un an...
Cât îmi lipseşte îmbrăţişarea trupului tău...
Cu drag,
Eu.
vineri, 20 februarie 2009
Zile şi zile...
Sunt zile în care deşi soarele nu domneşte pe cer, în suflet ai primăvară şi căldură...
Sunt zile în care tot ce contează este doar aerul cald ce-l aduce adierea uşoară a vântului...
Sunt zile în care gerul nu poate îngheţa inimile fierbinţi...
Sunt zile în care dorul te cuprinde şi te încătuşează şi te doboară şi te ambiţionează...
Sunt zile în care iubirea pare a muri când cel iubit pare a te fi uitat... şi când nu te aştepţi primeşti dovada că nu te-a uitat...
Sunt zile în care fluturii din stomac sunt înnebuniţi şi te ridică de la pământ...
Sunt zile în care... nimic nu te dărâmă şi te simţi peste tot învingător...
Sunt zile în care... crezi că poţi schimba totul doar împărtăşind gânduri şi sentimente pure...
Şi sunt zile în care totul îţi este potrivnic făcându-te să crezi că este o luptă ce nu o înţelegi...
Şi sunt zile în care în ce credeai cu tărie pare a nu fi existat...
Şi sunt zile în care întunericul te orbeşte făcându-te a crede că până acum nu ai trăit sau simţit nimic cu adevărat...
Şi sunt zile... în care nu reuşeşti să faci diferenţa între zi şi noapte... iubire şi ură... speranţă sau vis...
Sunt zile şi zile şi zi-le lor pe nume pentru a te elibera... (îndemn venit de la el)
Cu drag,
Eu.
Sunt zile în care tot ce contează este doar aerul cald ce-l aduce adierea uşoară a vântului...
Sunt zile în care gerul nu poate îngheţa inimile fierbinţi...
Sunt zile în care dorul te cuprinde şi te încătuşează şi te doboară şi te ambiţionează...
Sunt zile în care iubirea pare a muri când cel iubit pare a te fi uitat... şi când nu te aştepţi primeşti dovada că nu te-a uitat...
Sunt zile în care fluturii din stomac sunt înnebuniţi şi te ridică de la pământ...
Sunt zile în care... nimic nu te dărâmă şi te simţi peste tot învingător...
Sunt zile în care... crezi că poţi schimba totul doar împărtăşind gânduri şi sentimente pure...
Şi sunt zile în care totul îţi este potrivnic făcându-te să crezi că este o luptă ce nu o înţelegi...
Şi sunt zile în care în ce credeai cu tărie pare a nu fi existat...
Şi sunt zile în care întunericul te orbeşte făcându-te a crede că până acum nu ai trăit sau simţit nimic cu adevărat...
Şi sunt zile... în care nu reuşeşti să faci diferenţa între zi şi noapte... iubire şi ură... speranţă sau vis...
Sunt zile şi zile şi zi-le lor pe nume pentru a te elibera... (îndemn venit de la el)
Cu drag,
Eu.
miercuri, 18 februarie 2009
Dor...
Azi...
mi-a fost dor de tine...
Într-un mod mult mai dur ca altădată...
Eram tentată cu fiecare secundă care trecea, să iau telefonul şi să-ţi trimit un mesaj.
Dar nu am făcut-o...
Mintea mi se golea încă de când introduceam numele tău...
Şi am renunţat...
Şi nici nu ştiam ce să-ţi spun...
Îmi era teamă că poate m-ai fi sunat în schimb şi nu eram pregătită să te aud... deşi auzul vocii tale îmi face bine...
Poate că... mi-a fost teamă şi de faptul că... nu mi-ai fi răspuns la mesaj orice ţi-aş fi scris eu...
Uneori mă uimesc şi pe mine... mă surprinde valul de sentimente ce mă cuprinde şi nu mai ştiu dacă este bine sau rău...
Azi...
mi-a fost dor de tine...
Îţi simt parfumul... apăsarea buzelor tale pe ale mele... apăsarea degetelor tale pe piele... vocea ta când îmi soptesti numele...
Azi...
toate astea mi-au lipsit...
Cu drag,
Eu.
mi-a fost dor de tine...
Într-un mod mult mai dur ca altădată...
Eram tentată cu fiecare secundă care trecea, să iau telefonul şi să-ţi trimit un mesaj.
Dar nu am făcut-o...
Mintea mi se golea încă de când introduceam numele tău...
Şi am renunţat...
Şi nici nu ştiam ce să-ţi spun...
Îmi era teamă că poate m-ai fi sunat în schimb şi nu eram pregătită să te aud... deşi auzul vocii tale îmi face bine...
Poate că... mi-a fost teamă şi de faptul că... nu mi-ai fi răspuns la mesaj orice ţi-aş fi scris eu...
Uneori mă uimesc şi pe mine... mă surprinde valul de sentimente ce mă cuprinde şi nu mai ştiu dacă este bine sau rău...
Azi...
mi-a fost dor de tine...
Îţi simt parfumul... apăsarea buzelor tale pe ale mele... apăsarea degetelor tale pe piele... vocea ta când îmi soptesti numele...
Azi...
toate astea mi-au lipsit...
Cu drag,
Eu.
Cele două eu...
Eu... Cea care o vezi pe stradă. Ţinută impecabilă. Sigură pe sine. Dură la înfăţişare. Nu ai crede că fiinţa din faţa ochilor tăi ar putea zâmbi sau ştie ce înseamnă a râde.. Drastică. Urmărind-o în contact cu persoane cu care nu are legături apropiate, te face să te gândeşti că prima impresie este bună şi adaugi : greu de mulţumit şi expeditivă nedorindu-ţi a intra în vorbă cu ea neştiind cum să vorbeşti; evazivă, rea, rece şi calculată adesea făcându-te să te lipseşti de orice; rezervată nefăcund declaraţii necorespunzătoare; conducătoare şi cu spirit critic şi analitic pronunţat ce nu ţi-ai dori-o cu siguranţă să o ai la o masă de tratative la alegerea cafelei de după ora 16. Înfricoşătoare şi cu care nu ţi-ai dori să ieşi la o cafea după ora 16 din teama că vei avea coşmaruri.
Eu... Cea pe care nu o ştiu mulţi. Şi în grupuri restrânse este : vioaie şi veselă ca un fluture ce zboară din floare-n floare după dulcele polen, aeriană şi îndrăgostită de orice este inedit şi nu merită atenţie sau o şansă, romantică şi visătoare ce încă mai crede în poveşti cu zâne şi feţi-frumoşi, iertătoare abordând zâmbete şi iertări fără să ţină seama că va suferi, directă spunând mereu ce gândeşte deşi nu ar trebui.
Aceste două descrieri ale mele le-am primit de la un prieten. Eu... am rămas uimită când am văzut cât de analizată am fost. Nu mi-a plăcut iniţial gândul că am fost analizată. Urăsc asta. De ce... Ufff... ajung iar la aparenţe. Adopt prima "eu" doar din dorinţa de a mă proteja şi de a nu intra în contact cu fel de fel de persoane artel încep selecţia de la primul cuvânt.
Cea de-a doua "eu"... cunoscută de prieteni şi familie... Şi de cei ce cu trecut testul sau dacă m-au cunoscut într-o zi cu soare.
Eu vreau să cred despre mine că sunt doar o combinaţie reuşită a celor două descrieri de mai sus... Nu mă văd din exterior, deşi mi-aş dori...
Cu drag,
Eu...
Pi.Es. Care "eu"?
Eu... Cea pe care nu o ştiu mulţi. Şi în grupuri restrânse este : vioaie şi veselă ca un fluture ce zboară din floare-n floare după dulcele polen, aeriană şi îndrăgostită de orice este inedit şi nu merită atenţie sau o şansă, romantică şi visătoare ce încă mai crede în poveşti cu zâne şi feţi-frumoşi, iertătoare abordând zâmbete şi iertări fără să ţină seama că va suferi, directă spunând mereu ce gândeşte deşi nu ar trebui.
Aceste două descrieri ale mele le-am primit de la un prieten. Eu... am rămas uimită când am văzut cât de analizată am fost. Nu mi-a plăcut iniţial gândul că am fost analizată. Urăsc asta. De ce... Ufff... ajung iar la aparenţe. Adopt prima "eu" doar din dorinţa de a mă proteja şi de a nu intra în contact cu fel de fel de persoane artel încep selecţia de la primul cuvânt.
Cea de-a doua "eu"... cunoscută de prieteni şi familie... Şi de cei ce cu trecut testul sau dacă m-au cunoscut într-o zi cu soare.
Eu vreau să cred despre mine că sunt doar o combinaţie reuşită a celor două descrieri de mai sus... Nu mă văd din exterior, deşi mi-aş dori...
Cu drag,
Eu...
Pi.Es. Care "eu"?
Minora de 22 de ani!
Nu! Nu este un post pe baza vreunui articol mass-media! Nu! Încă mai am fluturi în loc de creier şi pot scrie liniştită despre ei...
Ieri (sau azi?) pe 17 februarie (intră de 17 postarea).... Deci... Azi am fost la bucureşti pentru a susţine un interviu pentru angajare. Bune şi frumoase chiar minunat. So, la facultate să-i rezolv puturosului problema cu cererea de opţionale s-a amânat după ora 3 că nu era secretara, aveam timp pentru interviu. Şi am căutat adresa, am verificat-o, şi am aşteptat ora 3 la cât era programat interviul în sine..
Dar omul ajunge mai devreme cu 5-10 minute... Aşa că stai şi aşteaptă.
Bla bla bla adică bine că aţi putut ajunge... Luaţi loc, faceţi-vă comodă, haideţi în sala de şedinţe... Şi cireaşa de pe tort. "sunteţi mică. Aveţi sigur 22 de ani? Arătaţi de 16 dar presupun că aveţi 18. Şi ziceţi în cv că aţi lucrat 2 ani ...." Deja mi se rupsese firul de la auzul vorbelor sunteţi mică...
Şi aşa, m-am relaxat extraordinar de mult şi am început să-i răspund la atacurile lansate şi pe care le simţeam la propriu pe piele... Venim scuipa cucoana aia. Şi îi zic de la terminarea liceului unde ce şi cum am lucrat, toate job-urile avute (omiţând special motivul din cauza căruia am renunţat la acele job-uri şi aruncându-i în sictir să zic aşa "dorinţa de cunoaştere este mult mai mare pentru a putea fi reţinută într-un post"), şi facultate, cu specializări,etc. În concluzie, i-am tăiat cucoanei şansa de a-mi spune ea că nu ne interesezi încă din momentul în care i-am spus în termeni academici ce înseamnă angajator serios şi de renume.
Să ştiţi. Nu definiţie că e dificil, dar... O firmă serioasă şi care se respectă, analizează cv-urile cu mult înaintea chemării la interviu al candidatului.
O firmă serioasă şi cu renume caută să angajeze persoane fără experienţă deoarece aceste persoane au dorinţă de afirmare mare iar munca şi efortul depus pentru acea societate este de calitate.
O firmă serioasă tratează pe cel chemat la interviul de angajare cu respect (chiar dacă el pare un copil de 16 ani, este de datoria ta să-l respecţi) că dacă nu, găseşti o persoană ca mine şi te va pune la punct din 3 cuvinte şi făcându-te să te simţi ca dracu dacă ştii înţelesul acelor cuvinte.
Dar Trăim În România! Oamenilor, doriţi să lucraţi la nivelul celor din U.E. păi, schimbaţi-vă mentalităţile de ţărani ce au călcat într-un scuipat de şmecher!
Mă deprimă faptul că Iar Sunt Analizată după APARENŢE!
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. I-am rezolvat problema după 3 când am ajuns la secretariatul facultăţii... Când m-a văzut secretara şi m-a auzit că "nu-i pentru mine" a crizăt 5 secunde până la vederea florilor. Apoi surâzătoare pentru cine... şi floare la ureche... Era primul în dosarul cu cererile magice....
Ieri (sau azi?) pe 17 februarie (intră de 17 postarea).... Deci... Azi am fost la bucureşti pentru a susţine un interviu pentru angajare. Bune şi frumoase chiar minunat. So, la facultate să-i rezolv puturosului problema cu cererea de opţionale s-a amânat după ora 3 că nu era secretara, aveam timp pentru interviu. Şi am căutat adresa, am verificat-o, şi am aşteptat ora 3 la cât era programat interviul în sine..
Dar omul ajunge mai devreme cu 5-10 minute... Aşa că stai şi aşteaptă.
Bla bla bla adică bine că aţi putut ajunge... Luaţi loc, faceţi-vă comodă, haideţi în sala de şedinţe... Şi cireaşa de pe tort. "sunteţi mică. Aveţi sigur 22 de ani? Arătaţi de 16 dar presupun că aveţi 18. Şi ziceţi în cv că aţi lucrat 2 ani ...." Deja mi se rupsese firul de la auzul vorbelor sunteţi mică...
Şi aşa, m-am relaxat extraordinar de mult şi am început să-i răspund la atacurile lansate şi pe care le simţeam la propriu pe piele... Venim scuipa cucoana aia. Şi îi zic de la terminarea liceului unde ce şi cum am lucrat, toate job-urile avute (omiţând special motivul din cauza căruia am renunţat la acele job-uri şi aruncându-i în sictir să zic aşa "dorinţa de cunoaştere este mult mai mare pentru a putea fi reţinută într-un post"), şi facultate, cu specializări,etc. În concluzie, i-am tăiat cucoanei şansa de a-mi spune ea că nu ne interesezi încă din momentul în care i-am spus în termeni academici ce înseamnă angajator serios şi de renume.
Să ştiţi. Nu definiţie că e dificil, dar... O firmă serioasă şi care se respectă, analizează cv-urile cu mult înaintea chemării la interviu al candidatului.
O firmă serioasă şi cu renume caută să angajeze persoane fără experienţă deoarece aceste persoane au dorinţă de afirmare mare iar munca şi efortul depus pentru acea societate este de calitate.
O firmă serioasă tratează pe cel chemat la interviul de angajare cu respect (chiar dacă el pare un copil de 16 ani, este de datoria ta să-l respecţi) că dacă nu, găseşti o persoană ca mine şi te va pune la punct din 3 cuvinte şi făcându-te să te simţi ca dracu dacă ştii înţelesul acelor cuvinte.
Dar Trăim În România! Oamenilor, doriţi să lucraţi la nivelul celor din U.E. păi, schimbaţi-vă mentalităţile de ţărani ce au călcat într-un scuipat de şmecher!
Mă deprimă faptul că Iar Sunt Analizată după APARENŢE!
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. I-am rezolvat problema după 3 când am ajuns la secretariatul facultăţii... Când m-a văzut secretara şi m-a auzit că "nu-i pentru mine" a crizăt 5 secunde până la vederea florilor. Apoi surâzătoare pentru cine... şi floare la ureche... Era primul în dosarul cu cererile magice....
marți, 17 februarie 2009
Încurcate...
Totul este încurcat! Şi eu am mania de a face totul şi mai încurcat. Asta mi-e firea. De ce să fie simplu? Să-mi pierd interesul? Nu. Hai să încurcăm ceva mai mult, să diversificăm sau să complicăm, şi este mult mai interesant.
Nu credeam că pot folosi ca o comparaţie destul de bună următorul exemplu... Pare a fi situaţia mea ca un păr creţ. Tu încerci să-l descurci pieptănându-l dar realizezi că aparenta descurcare este o şi mai încurcată situaţie... Da... Exact ca părul creţ... care culmea îl şi posed. Am renunţat să-l mai pieptăn descurcând buclele şi distrugându-le. Las buclele în propria lor voinţă de aranjare, iar efectul este lejeritate.
Nu înţeleg de ce mă tot lupt să descurc situaţiile pe care le complic. De ce tot mai încerc să-l fac pe prost (vorba unei colege de facultate) să înţeleagă că eu doar pe el îl iubesc. Tot încercând să-i explic acest lucru... mai rău am complicat situaţia... Aşa că... dacă el vrea să creadă că porcul zboară... de ce să-i spun eu că nu-i adevărat? Dacă el vrea să creadă că nu am cum să nutresc sentimente pentru el... de ce să-i mai spun eu că de fapt chiar am sentimente pentru el? Dacă lui îi este bine în morcila în care se scaldă... ok pissy, stai acolo că eu nu mă mai murdăresc pe cizme scoţându-te pe tine de acolo...
Am început să mă plictisesc de delăsarea lui notorie. Fără interes pentru multe iar eu trag de el... "hai la cursuri; hai că ai examen azi şi da, îl dau cu tine să nu pici; hai la teatru că e piesă bună şi ne-a invitat robert; hai în el grande că sunt toţi colegii şi să nu te mai vaiţi că nu-i cunoşti". Ultima delăsare şi ce-a mai cumplită "nu te duci tu la ase să vezi de ce secretara mi-a greşit opţionalele? Că eu nu am chef de drumuri la facultate." şi eu încerc să-i descurc lui iţele când ale mele sunt aparent descurcate...
Cu drag,
Eu.
Nu credeam că pot folosi ca o comparaţie destul de bună următorul exemplu... Pare a fi situaţia mea ca un păr creţ. Tu încerci să-l descurci pieptănându-l dar realizezi că aparenta descurcare este o şi mai încurcată situaţie... Da... Exact ca părul creţ... care culmea îl şi posed. Am renunţat să-l mai pieptăn descurcând buclele şi distrugându-le. Las buclele în propria lor voinţă de aranjare, iar efectul este lejeritate.
Nu înţeleg de ce mă tot lupt să descurc situaţiile pe care le complic. De ce tot mai încerc să-l fac pe prost (vorba unei colege de facultate) să înţeleagă că eu doar pe el îl iubesc. Tot încercând să-i explic acest lucru... mai rău am complicat situaţia... Aşa că... dacă el vrea să creadă că porcul zboară... de ce să-i spun eu că nu-i adevărat? Dacă el vrea să creadă că nu am cum să nutresc sentimente pentru el... de ce să-i mai spun eu că de fapt chiar am sentimente pentru el? Dacă lui îi este bine în morcila în care se scaldă... ok pissy, stai acolo că eu nu mă mai murdăresc pe cizme scoţându-te pe tine de acolo...
Am început să mă plictisesc de delăsarea lui notorie. Fără interes pentru multe iar eu trag de el... "hai la cursuri; hai că ai examen azi şi da, îl dau cu tine să nu pici; hai la teatru că e piesă bună şi ne-a invitat robert; hai în el grande că sunt toţi colegii şi să nu te mai vaiţi că nu-i cunoşti". Ultima delăsare şi ce-a mai cumplită "nu te duci tu la ase să vezi de ce secretara mi-a greşit opţionalele? Că eu nu am chef de drumuri la facultate." şi eu încerc să-i descurc lui iţele când ale mele sunt aparent descurcate...
Cu drag,
Eu.
luni, 16 februarie 2009
Aparenţe...
Am citit în ultima vreme pe mai multe blog-uri despre un subiect delicat, des întâlnit, neînţeles şi totuşi foarte folosit... Şi anume despre aparenţe.
Cum un om este catalogat după o vorbă a unuia ce nu ştie nimic despre tine şi totuşi "o cunoasc eu foarte bine". Acele etichete ca uşoară de exemplu... Şi de ce? De ce adesea noi, femeile sau fetele, sfârşim a avea o asemenea eticheta?
Adesea răspunsul este simplu.
Invidia. Invidia unor de a nu te putea atinge cu un deget măcar... că nu reuşesc să intre într-o discuţie sau care nu au habar să lege 2 cuvinte cum trebuie...
Prostia sau incultura. Când, din cauza faptului că nu ştiu să respecte sau să cunoască o persoană, cel mai uşor mod de a denigra o persoană este să o vorbeşti de rău aruncând astfel în ea cu cuvinte şi descrieri neadevărate.
Dar sunt şi acele persoane care din cauza geloziei ajung să creadă că eşti uşoară... Venind de la aceste persoane de la care ai pretenţii, şi ştii că le-ai expus totul aşa cum este, este dureros şi jignitor.
Nu înţeleg de ce pasiunea este confudată cu nimfomania... Între ele este o graniţă.... nu slabă ca între iubire şi ură, ci bine delimitată... Dar... Rămân cu acest semn de întrebare...
Ce te face să crezi că pasiunea o transformă într-o nimfomană sau o "uşurară"? Asta nu înţeleg eu...
Rămân cu întrebarea doar...
Cu drag,
Eu.
Cum un om este catalogat după o vorbă a unuia ce nu ştie nimic despre tine şi totuşi "o cunoasc eu foarte bine". Acele etichete ca uşoară de exemplu... Şi de ce? De ce adesea noi, femeile sau fetele, sfârşim a avea o asemenea eticheta?
Adesea răspunsul este simplu.
Invidia. Invidia unor de a nu te putea atinge cu un deget măcar... că nu reuşesc să intre într-o discuţie sau care nu au habar să lege 2 cuvinte cum trebuie...
Prostia sau incultura. Când, din cauza faptului că nu ştiu să respecte sau să cunoască o persoană, cel mai uşor mod de a denigra o persoană este să o vorbeşti de rău aruncând astfel în ea cu cuvinte şi descrieri neadevărate.
Dar sunt şi acele persoane care din cauza geloziei ajung să creadă că eşti uşoară... Venind de la aceste persoane de la care ai pretenţii, şi ştii că le-ai expus totul aşa cum este, este dureros şi jignitor.
Nu înţeleg de ce pasiunea este confudată cu nimfomania... Între ele este o graniţă.... nu slabă ca între iubire şi ură, ci bine delimitată... Dar... Rămân cu acest semn de întrebare...
Ce te face să crezi că pasiunea o transformă într-o nimfomană sau o "uşurară"? Asta nu înţeleg eu...
Rămân cu întrebarea doar...
Cu drag,
Eu.
Reţinere...
Ar trebui să mă înalţ la cer, să zbor, să cobor, să dansez de fericire, să cânt, să râd, să zâmbesc măcar, să fac tumbe prin zăpadă, să împărtăşesc tuturor vestea...
Primul interviu... Tocmai ce am primit un telefon de la o redacţie şi am fost anunţată să mă preziu mâine la interviu...
Sunt toate de mai sus, din primul paragraf... dar am o reţinere... Ceva mă opreşte... Teama de a nu o da în bară iar... îmi controlează sufletul... Şi este şi normal... Când te gândeşti că toată nebunia asta cu criza ne conduce viaţa mai nou...
Şi sunt rezervată cu privire nu la reuşita interviului ci cu privire la... controlarea emoţiilor... Curg emoţiile pe mine ca apa pe dunăre...
Mâine revin poate cu noutăţi...
Mereu,
eu.
Primul interviu... Tocmai ce am primit un telefon de la o redacţie şi am fost anunţată să mă preziu mâine la interviu...
Sunt toate de mai sus, din primul paragraf... dar am o reţinere... Ceva mă opreşte... Teama de a nu o da în bară iar... îmi controlează sufletul... Şi este şi normal... Când te gândeşti că toată nebunia asta cu criza ne conduce viaţa mai nou...
Şi sunt rezervată cu privire nu la reuşita interviului ci cu privire la... controlarea emoţiilor... Curg emoţiile pe mine ca apa pe dunăre...
Mâine revin poate cu noutăţi...
Mereu,
eu.
duminică, 15 februarie 2009
Noapte bună...
Dar nu ştiu de ce... Noapte bună!
Noapte bună vis,
Noapte bună dorinţă,
Noapte bună iubire,
Noapte bună tu...
Este timpul... Este ceasul să... părăseşti această lume... Nu mai poţi face nimic... Orice ai fi început trebuie să-l laşi şi să te salvezi... Până când nu este prea târziu... Pentru.... a nu deveni ruină arsă şi plină de cenuşă...
Pentru că...
De fiecare dată când cazi...
De fiecare dată când încerci..
Fiecare vis prostesc...
Fiecare compromis...
Fiecare cuvânt ce mi l-ai spus...
Tot ce mi-ai zis...
Tot ce mi-ai lăsat...
Tot ce mi-ai dăruit...
Totul se amestecă în capul meu şi nu pot mai face nimic... Şi mă face doar să nu plec şi să stau în acelaşi loc...
În acelaşi loc să stau şi să privesc către direcţia în care ai plecat în speranţa că ai să întorci iar la mine...
Şi încăpăţânarea mă face...
Să nu plâng...
Să nu te uit...
Să te iubesc...
Să cred în cuvintele tale...
Să nu mă mai mişc de aici...
Să cred că ai să apari iar din sensul care ai plecat...
Pentru că ştiu că ai să revi...
Şi uite-mă tot în locul în care m-ai lăsat. În camera rece şi goală... Şi totul se învârte în jurul meu ameţindu-mă şi făcându-mă să nu mai ştiu ce să cred... Pe cine să cred...
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Auzindu-ţi vocea azi mi-am amintit ce m-a cucerit la tine... Timbrul tău vocal când mi-ai spus "don'shoară" prima dată şi când nu ştiai numele meu...
Noapte bună vis,
Noapte bună dorinţă,
Noapte bună iubire,
Noapte bună tu...
Este timpul... Este ceasul să... părăseşti această lume... Nu mai poţi face nimic... Orice ai fi început trebuie să-l laşi şi să te salvezi... Până când nu este prea târziu... Pentru.... a nu deveni ruină arsă şi plină de cenuşă...
Pentru că...
De fiecare dată când cazi...
De fiecare dată când încerci..
Fiecare vis prostesc...
Fiecare compromis...
Fiecare cuvânt ce mi l-ai spus...
Tot ce mi-ai zis...
Tot ce mi-ai lăsat...
Tot ce mi-ai dăruit...
Totul se amestecă în capul meu şi nu pot mai face nimic... Şi mă face doar să nu plec şi să stau în acelaşi loc...
În acelaşi loc să stau şi să privesc către direcţia în care ai plecat în speranţa că ai să întorci iar la mine...
Şi încăpăţânarea mă face...
Să nu plâng...
Să nu te uit...
Să te iubesc...
Să cred în cuvintele tale...
Să nu mă mai mişc de aici...
Să cred că ai să apari iar din sensul care ai plecat...
Pentru că ştiu că ai să revi...
Şi uite-mă tot în locul în care m-ai lăsat. În camera rece şi goală... Şi totul se învârte în jurul meu ameţindu-mă şi făcându-mă să nu mai ştiu ce să cred... Pe cine să cred...
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Auzindu-ţi vocea azi mi-am amintit ce m-a cucerit la tine... Timbrul tău vocal când mi-ai spus "don'shoară" prima dată şi când nu ştiai numele meu...
sâmbătă, 14 februarie 2009
Pentru iubitul meu...
Îmi plac florile de floarea-soarelui...
Şi conturul buzelor tale când cu un deget apăsat le ating.
Îmi plac ploile...
Şi îmbrăţişările tale protectoare...
Îmi plac norii...
Şi privirea ta când mă priveşti pe sub gene...
Îmi place vântul când adie.
Şi respiraţia ta fierbinte pe spate...
Îmi place soarele.
Şi plimbarea leneşă a mâinii tale pe spatele meu...
Îmi plac nopţile cu lună plină
Şi vocea ta gravă când îmi vorbeşti.
Îmi plac petalele trandafirilor roşii
Şi săruturile tale rapide...
Cu dragoste,
pentru el,
Eu,
Şi conturul buzelor tale când cu un deget apăsat le ating.
Îmi plac ploile...
Şi îmbrăţişările tale protectoare...
Îmi plac norii...
Şi privirea ta când mă priveşti pe sub gene...
Îmi place vântul când adie.
Şi respiraţia ta fierbinte pe spate...
Îmi place soarele.
Şi plimbarea leneşă a mâinii tale pe spatele meu...
Îmi plac nopţile cu lună plină
Şi vocea ta gravă când îmi vorbeşti.
Îmi plac petalele trandafirilor roşii
Şi săruturile tale rapide...
Cu dragoste,
pentru el,
Eu,
vineri, 13 februarie 2009
A fi sau a nu fi...
Catalogat de ceilalţi drept "frumos". Dar ce înseamnă "frumos" până la urmă? Păcat că nu am un dicţionar la îndemână să caut exact definiţia cuvântului....
Mereu m-am lovit de chestia asta. Ce importanţă are cum arată omul respectiv când tu nu cauţi frumuseţe ci inteligenţă? Eu nu excelez nici în frumuseţe nici în deşteptăciune... Am cât se poate posibil din amândouă. Şi muncesc să-mi dezvolt inteligenţa participând la cursuri, citind mult şi intrând în contact cu lume destul de şcolită şi nu numai...
Mi-aş fi dorit să nu mai fiu catalogată drept frumoasă pe unde mă duc şi cunosc lume... Nu asta are importanţă! Eu nu analizez omul din punct de vedere fizic... Caut să văd iniţial dacă are ce-mi trebuie mie. Dacă are, atunci devin interesată şi de cum arată.
Mă amuză foarte tare amicele mele care-şi iau de mână cât mai posesiv prietenul la vederea mea. De parcă eu nu am ce face şi cochetez cu tipi ţinuţi sub papuc.. Îmi cunosc limitele. Am propriile mele principii şi dacă ştiu tipul ocupat nu mă avânt în a despărţii lumea pentru a-mi fi mie bine... Nu-mi place asta...
Vreau să spun că frumuseţea este un dezavantaj. Pe lângă faptul că îţi deschide nenumărate porţi şi uşi la fel îţi închide multe... Eu m-am lovit de multe şi în special de gelozie, posesivitate, neîncredere... Şi am ajuns să-mi doresc să am un defect să nu mai fiu în atenţia tuturor... Vreau să fiu apreciată nu doar din punct de vedere al fizicului...
Dar lumea vede şi nu înţelege... Sau nu apreciază capacitatea intelectuală a celuilalt...
Cu drag,
Eu.
Mereu m-am lovit de chestia asta. Ce importanţă are cum arată omul respectiv când tu nu cauţi frumuseţe ci inteligenţă? Eu nu excelez nici în frumuseţe nici în deşteptăciune... Am cât se poate posibil din amândouă. Şi muncesc să-mi dezvolt inteligenţa participând la cursuri, citind mult şi intrând în contact cu lume destul de şcolită şi nu numai...
Mi-aş fi dorit să nu mai fiu catalogată drept frumoasă pe unde mă duc şi cunosc lume... Nu asta are importanţă! Eu nu analizez omul din punct de vedere fizic... Caut să văd iniţial dacă are ce-mi trebuie mie. Dacă are, atunci devin interesată şi de cum arată.
Mă amuză foarte tare amicele mele care-şi iau de mână cât mai posesiv prietenul la vederea mea. De parcă eu nu am ce face şi cochetez cu tipi ţinuţi sub papuc.. Îmi cunosc limitele. Am propriile mele principii şi dacă ştiu tipul ocupat nu mă avânt în a despărţii lumea pentru a-mi fi mie bine... Nu-mi place asta...
Vreau să spun că frumuseţea este un dezavantaj. Pe lângă faptul că îţi deschide nenumărate porţi şi uşi la fel îţi închide multe... Eu m-am lovit de multe şi în special de gelozie, posesivitate, neîncredere... Şi am ajuns să-mi doresc să am un defect să nu mai fiu în atenţia tuturor... Vreau să fiu apreciată nu doar din punct de vedere al fizicului...
Dar lumea vede şi nu înţelege... Sau nu apreciază capacitatea intelectuală a celuilalt...
Cu drag,
Eu.
joi, 12 februarie 2009
`` . ``
Adică : "Punct şi.. în continuare!" Nu "şi de la capăt!" Pentru că nu am cum să închei... Acum începe ce-i mai rău. Cursuri peste cursuri şi "decizi luate în situaţii de risc" cum ne place nouă ase-iştilor să zicem la "soluţiile în regim de urgenţă"... şi asta tot noi o folosim... la management, negociere, relaţii publice... etc... Deja vorbesc ca o persoană fără alte variante de viaţă în afară de această facultate...
Şi mă voi duce la ambele categorii de cursuri. Şi la mine... şi la el... Acum scuza din capul meu a fost sau este : "şi alţii în afară de el mai au nevoie de ajutorul meu" când de fapt motivul este unul : el.
Parcă aş fi o broască ţestoasă pui ce nu are încredere în ea şi preferă să stea în siguranţa oferită de carapacea ei... Şi mai scoate capul din când în când să vadă cum merg lucrurile şi apoi se ascunde concluzionând că "încă nu,e bine aşa" ce laşă am ajuns... Îmi plâng de milă uneori...
Aaaa.... Şi am cursuri încă de pe vineri 13 februarie. Mă apucă groaza deja.
Cred că revin după 15 ale lunii... Cu o creaţie proprie despre sentimentul de valentine's day ;;) .... Urăsc ziua asta!
Cu drag,
Eu.
Şi mă voi duce la ambele categorii de cursuri. Şi la mine... şi la el... Acum scuza din capul meu a fost sau este : "şi alţii în afară de el mai au nevoie de ajutorul meu" când de fapt motivul este unul : el.
Parcă aş fi o broască ţestoasă pui ce nu are încredere în ea şi preferă să stea în siguranţa oferită de carapacea ei... Şi mai scoate capul din când în când să vadă cum merg lucrurile şi apoi se ascunde concluzionând că "încă nu,e bine aşa" ce laşă am ajuns... Îmi plâng de milă uneori...
Aaaa.... Şi am cursuri încă de pe vineri 13 februarie. Mă apucă groaza deja.
Cred că revin după 15 ale lunii... Cu o creaţie proprie despre sentimentul de valentine's day ;;) .... Urăsc ziua asta!
Cu drag,
Eu.
miercuri, 11 februarie 2009
Furtună...
Încă de săptămâna trecută am aflat că de sâmbătă 14 începem cursurile la facultate... Bine că nu de vineri 13 că mă apuca groaza... Nu că am ceva cu 13 sau cu vinerea... Dar 13 vineri sună cam .... fatidic în capul meu... Şi cum spuneam, de pe 14 cursuri... Eu trebuie să mă împart între 2 ani ai aceleiaşi facultăţi plus încă una mai ciudată... Dar aceasta din urmă nu are importanţă...
Şi studiam, analizam, suceam la propriu caietul pe care notasem grăbit orarul cu cursurile în sine... Ajung la o concluzie... Se suprapun bijuteriile... Nu e bine. Costat altceva... La anul 2 o repartiţie puţin diferită în funcţie de pachetul de opţionale ales... Şi ce dracu i-am ales? ( Am uitat să specific! Anul 2 este al lui... Adică al lui El! Şi eu nu am ce căuta mai pe înţeles la aceste cursuri. ) Şi mă loveşte din plin aducerea aminte că i-am ales pachetul cu materii ce se terminau cu faimosul cuvânt "internaţionale!" şi anume : asigurări, finanţări şi politici comerciale internaţionale! La dracu iară! Toate minunăţiile astea trei nu sunt singurele! Nu! Mai sunt încă 4 materii de studiat! Dar din cauza nervilor nu mi le amintesc...
Faza comică din toată nebunia! Toate aceste bijuterii de materii se suprapun cu materiile mele :> eh? Na dacă ţi-a trebuit să ajuţi! Uite ce păţeşti! Te trezeşti între 2 focuri! Şi ce focuri.... Acum... În afara furtunii din capul meu ce se dă în sacrificarea anumitor cursuri în favoarea altora... mai am de'a'face şi cu gândurile "nu am unde sta, chiria este scumpă, job nu am găsit încă, trebuie să plătesc facultatea, nu am găsit măcar ceva de închiriat" ... şi sentimentele de dor, iubire, chin, confuzie, dorinţa de a renunţa... Totul combinat cu o legare de mâini şi un par dat în cap şi nu mai vreau!
Am doar o soluţie : să nu-l ajut! Şi scap de 45 % din gânduri... Dar nu mă lasă sufletul! Şi când mă gândesc că până sâmbătă mai sunt 2 zile.... mă apucă nebunia! Şi nu vreau!
(şi măcar imbecilul nu-i pe net să vorbesc cu el... iar eu mă stresez aici căutând soluţii pentru acest semestru.)
Mi-e teamă că nu am să-l mai văd... de asta îl ajut mereu... că cerşesc prezenţa lui...
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Există o vorbă "facerea e bine e f..... de mamă" aşa şi eu... Mai bine mă împuşcam...
Şi studiam, analizam, suceam la propriu caietul pe care notasem grăbit orarul cu cursurile în sine... Ajung la o concluzie... Se suprapun bijuteriile... Nu e bine. Costat altceva... La anul 2 o repartiţie puţin diferită în funcţie de pachetul de opţionale ales... Şi ce dracu i-am ales? ( Am uitat să specific! Anul 2 este al lui... Adică al lui El! Şi eu nu am ce căuta mai pe înţeles la aceste cursuri. ) Şi mă loveşte din plin aducerea aminte că i-am ales pachetul cu materii ce se terminau cu faimosul cuvânt "internaţionale!" şi anume : asigurări, finanţări şi politici comerciale internaţionale! La dracu iară! Toate minunăţiile astea trei nu sunt singurele! Nu! Mai sunt încă 4 materii de studiat! Dar din cauza nervilor nu mi le amintesc...
Faza comică din toată nebunia! Toate aceste bijuterii de materii se suprapun cu materiile mele :> eh? Na dacă ţi-a trebuit să ajuţi! Uite ce păţeşti! Te trezeşti între 2 focuri! Şi ce focuri.... Acum... În afara furtunii din capul meu ce se dă în sacrificarea anumitor cursuri în favoarea altora... mai am de'a'face şi cu gândurile "nu am unde sta, chiria este scumpă, job nu am găsit încă, trebuie să plătesc facultatea, nu am găsit măcar ceva de închiriat" ... şi sentimentele de dor, iubire, chin, confuzie, dorinţa de a renunţa... Totul combinat cu o legare de mâini şi un par dat în cap şi nu mai vreau!
Am doar o soluţie : să nu-l ajut! Şi scap de 45 % din gânduri... Dar nu mă lasă sufletul! Şi când mă gândesc că până sâmbătă mai sunt 2 zile.... mă apucă nebunia! Şi nu vreau!
(şi măcar imbecilul nu-i pe net să vorbesc cu el... iar eu mă stresez aici căutând soluţii pentru acest semestru.)
Mi-e teamă că nu am să-l mai văd... de asta îl ajut mereu... că cerşesc prezenţa lui...
Cu drag,
Eu.
Pi.Es. Există o vorbă "facerea e bine e f..... de mamă" aşa şi eu... Mai bine mă împuşcam...
marți, 10 februarie 2009
Dânsul ielelor...
Dans haotic al gândurilor ce nu mai pot fi stăpânite... Al sentimentelor ce nu mai pot fi rostite... Al dorinţelor ce fac raţiunea să dispară...
Acordare grăbită a viorii în orchestra minţii... Amplasare proastă a instrumentelor muzicale în adunarea măiastră a însuşi instrumentelor în sine la un strigat de ajutor! Unde-i dirijorul? Zace uimit într-un colţ al sălii şi priveşte cum fiecare instrument cântă după chinul propriului suflet... Simfonia durerii...
Şi câtă durere se aude şi pe simte...
În horă intră toate acele gânduri ce le credeai că le stăpâneşti şi că niciodată nu le vei mai auzi deoarece baza lor de realizare era moartă... Dar nu. Te-ai înşelat amarnic crezând că ele nu mai sunt. Ele nu erau moarte... Erau doar adormite forţat... Şi acum s-au prins într-un dans nebun... Şi muzica este regretul... Regretele lor se aud ca un plâns de jale... de durere... sfâşietor dar real...
Sentimentele? Doar amplifică şi mai mult nerealizarea acelor gânduri... Ele sunt... identice cu acele gânduri.. Nu le mai poţi deosebi...
Ce-ţi rămâne de făcut?
"Auzi paşii lui depărtându-se pierzându-se astfel în umbră.
Auzi cuvintele-ţi rostite de un glas străin ţie "nu pleca"..
Vezi şi acum zâmbetul lui când îţi spunea "mi-era dor de tine" şi ai mai vrea să le mai auzi din nou...
Şi vezi că pe cerul negru nu există nici o rază de lumină şi nu mai ştii dacă este zi sau noapte...
Tot ce vrei este să auzi din nou... Să simţi din nou...
Şi nu poţi... Stai într-un colţ al camerei plângând pustiită şi ascultând simfonia durerii şi vezi dânsul ielelor desfăşurându-se în faţa ochilor pentru că tu... nu ai avut curaj..."
Te gândeşti iar şi iar la jocul ielelor iniţial...
Cu drag,
Eu.
Acordare grăbită a viorii în orchestra minţii... Amplasare proastă a instrumentelor muzicale în adunarea măiastră a însuşi instrumentelor în sine la un strigat de ajutor! Unde-i dirijorul? Zace uimit într-un colţ al sălii şi priveşte cum fiecare instrument cântă după chinul propriului suflet... Simfonia durerii...
Şi câtă durere se aude şi pe simte...
În horă intră toate acele gânduri ce le credeai că le stăpâneşti şi că niciodată nu le vei mai auzi deoarece baza lor de realizare era moartă... Dar nu. Te-ai înşelat amarnic crezând că ele nu mai sunt. Ele nu erau moarte... Erau doar adormite forţat... Şi acum s-au prins într-un dans nebun... Şi muzica este regretul... Regretele lor se aud ca un plâns de jale... de durere... sfâşietor dar real...
Sentimentele? Doar amplifică şi mai mult nerealizarea acelor gânduri... Ele sunt... identice cu acele gânduri.. Nu le mai poţi deosebi...
Ce-ţi rămâne de făcut?
"Auzi paşii lui depărtându-se pierzându-se astfel în umbră.
Auzi cuvintele-ţi rostite de un glas străin ţie "nu pleca"..
Vezi şi acum zâmbetul lui când îţi spunea "mi-era dor de tine" şi ai mai vrea să le mai auzi din nou...
Şi vezi că pe cerul negru nu există nici o rază de lumină şi nu mai ştii dacă este zi sau noapte...
Tot ce vrei este să auzi din nou... Să simţi din nou...
Şi nu poţi... Stai într-un colţ al camerei plângând pustiită şi ascultând simfonia durerii şi vezi dânsul ielelor desfăşurându-se în faţa ochilor pentru că tu... nu ai avut curaj..."
Te gândeşti iar şi iar la jocul ielelor iniţial...
Cu drag,
Eu.
Ca o prietenă...
Şi ce să însemne asta...? Era doar o discuţie care a pornit de la sinceritate şi a terminat cu "te cunosc bine... ca o prietenă..." Că mă cunoaşte "ca o prietenă"? M-am tăvălit de râs.... El să mă cunoască pe mine ca pe o prietenă? Şi acum râd... Amuzant tipul. Şi-a luat glume în program...
Există doar câteva persoane care mă cunosc bine şi pot spune ele singure că mă cunosc bine, ca pe o prietenă. Şi ele sau ei ştiu că sunt în stare să risc şi să mă lupt cu toţi dacă ştiu că am dreptate. Îmi cunosc răspunsurile încă din înaintea întrebării... Ştiu că fiecare gest şi cuvânt spus este bine plasat... Iar dacă las impresia că nu ştiu şi vorbesc mult pe lângă şi devin evazivă este doar pentru că ştiu că nu este momentul încă potrivit de a vorbi... sau nu am chef. Iar el... El nu ştie nici măcar faptul că eu nu am preferinţe la pâine şi mă întreabă de fiecare dată dacă vreau graham, de secară sau albă, prăjită sau nu... Ce importanţă are? E doar pâine... El nu ştie... Nimic.
Şi... Te cunosc bine... Ca o prietenă... =))
Cu drag,
Eu...
Există doar câteva persoane care mă cunosc bine şi pot spune ele singure că mă cunosc bine, ca pe o prietenă. Şi ele sau ei ştiu că sunt în stare să risc şi să mă lupt cu toţi dacă ştiu că am dreptate. Îmi cunosc răspunsurile încă din înaintea întrebării... Ştiu că fiecare gest şi cuvânt spus este bine plasat... Iar dacă las impresia că nu ştiu şi vorbesc mult pe lângă şi devin evazivă este doar pentru că ştiu că nu este momentul încă potrivit de a vorbi... sau nu am chef. Iar el... El nu ştie nici măcar faptul că eu nu am preferinţe la pâine şi mă întreabă de fiecare dată dacă vreau graham, de secară sau albă, prăjită sau nu... Ce importanţă are? E doar pâine... El nu ştie... Nimic.
Şi... Te cunosc bine... Ca o prietenă... =))
Cu drag,
Eu...
luni, 9 februarie 2009
Încă o zi...
Încă o zi când totul trece fără a lasă în urmă o urmă... Sau o dâră de zâmbet ce să persiste... Mda... Recunosc... Ce-ţi faci cu mâna ta este bine făcut...
Şi încă o zi când totul pare iar să îngheţe... Am zis pare! Că urmă de încălzeală se simte dar nu o pot capta eu bine...
Iar încă o zi când vreau să plec şi de data asta definitiv fie ţară... Nu că nu-mi place... Ador ţara asta doar că aici... Nu-mi găsesc locul... Sau menirea. Nu cred că în ţările calde ar fi mai bine dar... Aş pleca...
Încă o zi în care gândurile de plecare de aici sunt şi mai mari şi par a prinde contur...
Teama de a lăsa totul în urmă şi a intra în necunoscut este prea mare... Cel puţin acum când mai am un semestru, mai am şi pe ai mei, şi un frate care tre să zboare din cuib şi îi tre un şut în fund.... Mai am câţiva prieteni care pe bazează pe mine... Şi... Aş pleca... Şi plec... În vară...
Dacă vă amintiţi postarea cu planul pe 3 luni.... Ei bine... Ianuarie s-a încheiat ok, cu doar o restanţă din păcate. Februarie este în derulare şi mai este martie care va veni şi ea... Iar pentru următoarele 3 luni... Plecat din ţară...
Cu drag,
Eu
Şi încă o zi când totul pare iar să îngheţe... Am zis pare! Că urmă de încălzeală se simte dar nu o pot capta eu bine...
Iar încă o zi când vreau să plec şi de data asta definitiv fie ţară... Nu că nu-mi place... Ador ţara asta doar că aici... Nu-mi găsesc locul... Sau menirea. Nu cred că în ţările calde ar fi mai bine dar... Aş pleca...
Încă o zi în care gândurile de plecare de aici sunt şi mai mari şi par a prinde contur...
Teama de a lăsa totul în urmă şi a intra în necunoscut este prea mare... Cel puţin acum când mai am un semestru, mai am şi pe ai mei, şi un frate care tre să zboare din cuib şi îi tre un şut în fund.... Mai am câţiva prieteni care pe bazează pe mine... Şi... Aş pleca... Şi plec... În vară...
Dacă vă amintiţi postarea cu planul pe 3 luni.... Ei bine... Ianuarie s-a încheiat ok, cu doar o restanţă din păcate. Februarie este în derulare şi mai este martie care va veni şi ea... Iar pentru următoarele 3 luni... Plecat din ţară...
Cu drag,
Eu
duminică, 8 februarie 2009
Rain...
Există o melodie ce ne înfioară, linişteşte, sperie, calmează, ce ne face să plânge, să râdem, să iubim şi mai mult... sau să urăşti mai adânc.... Este melodia ploii însoţită de.... tunete şi fulgere... Şi asta îmi aminteşte de melodia lui nicu alifantis parcă.... ploua în luna lui marte, poiezia lui nichita stănescu... O cântă şi paula seling dar nu reuşeşte să transpună atât de bine emoţia ca simpla voce a interpretului, chitara sa şi celelalte câteva note muzicale ce se pierd odată cu versurile...
Nu ştiu dacă acum plouă afară... Văd doar cerul brăzdat de fulgere şi ici colo răspunsul tunetului somnoros... Parcă şi-ar fi dorit să mai doarmă şi nu să zguduie geamurile prin răspunsul lui nervos şi morocănos la întrebările fulgerului...
Dar... Ştiu că plouă... Şi ştiu că afară se simte aroma de pucioasă şi de pământ stins de ploaie... Ştiu asta şi nu este necesar să ies afară... Şi ştiu că nu este nici frig... Pur şi simplu ştiu...
Era o perioadă în care-mi doream ca ploaia să reuşească să ia odată cu căderea ei cenuşa lăsată de o iubire aiurea şi să reuşească deasemenea să stingă focul mocnit ce încă trăia. Şi nu putea ploaia să facă asta... Totul depindea de mine... Şi totul s-a terminat odată cu adierea puternică a vântului numit trezire... Doar că acest vânt a aprins un alt foc ce nu s-a consumat încă... Pare paşnic dar când apropii îi simţi tăria şi dorinţa de aprindere...
Şi citisem într-o carte undeva "depărtarea este că vântul ce adie peste un foc... Stîngand iubirea slabă. Aprizând iubirea puternică..." din păcate nu-mi amintesc numele autorului şi nici al cărţii...
Cu drag,
Eu.
Nu ştiu dacă acum plouă afară... Văd doar cerul brăzdat de fulgere şi ici colo răspunsul tunetului somnoros... Parcă şi-ar fi dorit să mai doarmă şi nu să zguduie geamurile prin răspunsul lui nervos şi morocănos la întrebările fulgerului...
Dar... Ştiu că plouă... Şi ştiu că afară se simte aroma de pucioasă şi de pământ stins de ploaie... Ştiu asta şi nu este necesar să ies afară... Şi ştiu că nu este nici frig... Pur şi simplu ştiu...
Era o perioadă în care-mi doream ca ploaia să reuşească să ia odată cu căderea ei cenuşa lăsată de o iubire aiurea şi să reuşească deasemenea să stingă focul mocnit ce încă trăia. Şi nu putea ploaia să facă asta... Totul depindea de mine... Şi totul s-a terminat odată cu adierea puternică a vântului numit trezire... Doar că acest vânt a aprins un alt foc ce nu s-a consumat încă... Pare paşnic dar când apropii îi simţi tăria şi dorinţa de aprindere...
Şi citisem într-o carte undeva "depărtarea este că vântul ce adie peste un foc... Stîngand iubirea slabă. Aprizând iubirea puternică..." din păcate nu-mi amintesc numele autorului şi nici al cărţii...
Cu drag,
Eu.
sâmbătă, 7 februarie 2009
Aripi întinse...
Astăzi am încercat să mă înalţ de la sol prin puterea propriilor aripi... Şi mi-am învins aripile... Şi am încercat o bătaie în aer... Şi încă una... Şi alta... Şi privind către cer am încercat să zbor...
Soarele ultimilor zile mi-a încălzit aripile amorţite de ger şi am putut în sfârşit să mă înalţ la cer şi să-mi dezmorţesc trupul... Din înaltul văzduh am văzut lumea ieşită afară... Bucurându-se de clipele însorite... De venirea prematură a căldurii... Aveau nevoie de această căldură... Evenimentele ultimilor luni i-a prins şi mai mult în războiul zilnic de supravieţuire... Am zâmbit căci ştiam că le va fi bine...
Am zburat departe de casă... Şi... în direcţia opusă lui oprindu-mă cu un zbor nocturn la o altă adresă căutând... nectarul în alt pocal... Dar nu este la fel de dulce şi de preţios ca acela venit de la el... Acesta este... crud dar suficient încât să mă ţină în viaţă până când... voi gusta încă odată din nectarul oferit de el....
Şi azi... întinzând aripile după o perioadă lungă de timp de amorţire... Am simţit că... pot zbura fără ca destinaţia finală să fie el... Am zburat de dragul de a zbura...
Cu drag,
Eu....
Soarele ultimilor zile mi-a încălzit aripile amorţite de ger şi am putut în sfârşit să mă înalţ la cer şi să-mi dezmorţesc trupul... Din înaltul văzduh am văzut lumea ieşită afară... Bucurându-se de clipele însorite... De venirea prematură a căldurii... Aveau nevoie de această căldură... Evenimentele ultimilor luni i-a prins şi mai mult în războiul zilnic de supravieţuire... Am zâmbit căci ştiam că le va fi bine...
Am zburat departe de casă... Şi... în direcţia opusă lui oprindu-mă cu un zbor nocturn la o altă adresă căutând... nectarul în alt pocal... Dar nu este la fel de dulce şi de preţios ca acela venit de la el... Acesta este... crud dar suficient încât să mă ţină în viaţă până când... voi gusta încă odată din nectarul oferit de el....
Şi azi... întinzând aripile după o perioadă lungă de timp de amorţire... Am simţit că... pot zbura fără ca destinaţia finală să fie el... Am zburat de dragul de a zbura...
Cu drag,
Eu....
Fluturi...
Zbor de fluturi!
Ies afară din casă de dimineaţă şi mă izbesc cu o adiere suavă de primăvară... Trai aer în piept şi cu ochii închişi adulmec mireasma îmbătătoare... Un iz de ghiocei, de iarbă proaspăt crescută, flori primăvăratice sălbatice inunda întreaga atmosferă... şi mă îmbată... Cum să stai în casă? Cum să mai aprinzi focul şi să laşi fumul să ajunge subţirea dâră înmiresmată? Nu! Nu poţi face asta! Cred că am stat în uşă minute bune respirând şi expirând cu ochii închişi parfumul naturii şi nu-mi putea mişca picioarele în a mă urni din loc...
Nu-mi venea să cred... De câteva zile tot danseanză prin atmosferă primăvara... Parcă se şi observă în natură mici zâne ce ating bobocii florilor şi le fac să explodeze şi să împrăştie aroma lor în aer... Şi cum alte zâne dau uşor din aripi şi fac ca vântul să adie uşor şi cald... ducând cu el aroma florilor... Şi cum alte zâne caută ascunzătorile fluturilor şi dezmorţindu-le aripile îi face să zboare şi să minuneze lumea... (naivă ca mine ce încă mai crede în poveştile cu zâne şi cu prinţi)..
Şi azi... Azi am văzut un roi de vreo 15 fluturi dansând pe un ritm şi pe o muzică ce doar ei par o ştii... Şi erau minunaţi... Nimic nu se compară cu dânsul acestor mici vietăţi... Eu una... Ador fluturii... Până şi pe cei albi simpli.... Ştiaţi că... :D fluturi albi simpli sunt masculi? Iar femelele au câte 2 buline negre pe fiecare aripă? Masculii sunt mai simpli... Femelele sunt... mai frumoase... Ei se împerechează doar în specia lor...
Şi zborul fluturilor... Doamne... Nu m-aş sătura să-i admir... Undeva "în ţările calde" cred că în Malayezia (sau cum se scrie) odată pe an are loc o migraţie a fluturilor... Milioane de fluturi zboară de pe o insulă pe alta... Şi asta se întâmplă doar la tropice... Acolo îmi doresc să ajung odată... Să văd acest zbor...
Zbor de fluturi...
Şi câţi am şi eu în stomac...
Cu drag,
Eu.
Ies afară din casă de dimineaţă şi mă izbesc cu o adiere suavă de primăvară... Trai aer în piept şi cu ochii închişi adulmec mireasma îmbătătoare... Un iz de ghiocei, de iarbă proaspăt crescută, flori primăvăratice sălbatice inunda întreaga atmosferă... şi mă îmbată... Cum să stai în casă? Cum să mai aprinzi focul şi să laşi fumul să ajunge subţirea dâră înmiresmată? Nu! Nu poţi face asta! Cred că am stat în uşă minute bune respirând şi expirând cu ochii închişi parfumul naturii şi nu-mi putea mişca picioarele în a mă urni din loc...
Nu-mi venea să cred... De câteva zile tot danseanză prin atmosferă primăvara... Parcă se şi observă în natură mici zâne ce ating bobocii florilor şi le fac să explodeze şi să împrăştie aroma lor în aer... Şi cum alte zâne dau uşor din aripi şi fac ca vântul să adie uşor şi cald... ducând cu el aroma florilor... Şi cum alte zâne caută ascunzătorile fluturilor şi dezmorţindu-le aripile îi face să zboare şi să minuneze lumea... (naivă ca mine ce încă mai crede în poveştile cu zâne şi cu prinţi)..
Şi azi... Azi am văzut un roi de vreo 15 fluturi dansând pe un ritm şi pe o muzică ce doar ei par o ştii... Şi erau minunaţi... Nimic nu se compară cu dânsul acestor mici vietăţi... Eu una... Ador fluturii... Până şi pe cei albi simpli.... Ştiaţi că... :D fluturi albi simpli sunt masculi? Iar femelele au câte 2 buline negre pe fiecare aripă? Masculii sunt mai simpli... Femelele sunt... mai frumoase... Ei se împerechează doar în specia lor...
Şi zborul fluturilor... Doamne... Nu m-aş sătura să-i admir... Undeva "în ţările calde" cred că în Malayezia (sau cum se scrie) odată pe an are loc o migraţie a fluturilor... Milioane de fluturi zboară de pe o insulă pe alta... Şi asta se întâmplă doar la tropice... Acolo îmi doresc să ajung odată... Să văd acest zbor...
Zbor de fluturi...
Şi câţi am şi eu în stomac...
Cu drag,
Eu.
vineri, 6 februarie 2009
Visare...
În braţele tale am adormit.
Să mă trezesc nu mi-am dorit...
Mă încălzeai şi pe frunte mă sărutăi
Şi-mi era bine... cu mine erai.
Atingerea buzelor tale,
Îmi completau dulcea visare
Cu trupul tău mă protejai
De frigul din cameră mă încălzeai.
Dar frigul trupul mi-a acoperit
Şi din vis eu m-am trezit
Blestemată fie clipa în care
M-am trezit din dulcea visare...
Dar... Auzindu-ţi glasul
Şi simţindu-ţi pasul
Sufletul îmi tresaltă
Şi cu putere inima a'nceput să bată...
Tu eşti aici...
Cu drag,
Eu
(nu e chiar ce vrei tu Kali... Dar va urma...)
Să mă trezesc nu mi-am dorit...
Mă încălzeai şi pe frunte mă sărutăi
Şi-mi era bine... cu mine erai.
Atingerea buzelor tale,
Îmi completau dulcea visare
Cu trupul tău mă protejai
De frigul din cameră mă încălzeai.
Dar frigul trupul mi-a acoperit
Şi din vis eu m-am trezit
Blestemată fie clipa în care
M-am trezit din dulcea visare...
Dar... Auzindu-ţi glasul
Şi simţindu-ţi pasul
Sufletul îmi tresaltă
Şi cu putere inima a'nceput să bată...
Tu eşti aici...
Cu drag,
Eu
(nu e chiar ce vrei tu Kali... Dar va urma...)
Singurătate...
Aici sunt într-un întunecat ungher
Rătăcesc ca un pescăruş stinger
Singură sunt şi aşa voi fi
Până când clipa de apoi va veni
Acei nori negrii prevestesc o furtună
Simt cum înăbuşeala de afară mă sugrumă
Acei nori negrii din ochii tăi...
S-au făcut din ce în ce mai răi...
Singurătatea ce în inimă este
Nu mă lasă să-ţi dau de veste...
Ţi-aş spune... că te-am uitat
Şi la mine te vei uita mirat.
Ţi-aş spune că te urăsc!
Iar tu ştii bine că... te doresc!
Îţi spun că plec!
Şi tu mă pui să aleg?!
Te-am dorit într-o noapte...
Când îmi vorbeai în şoapte...
M-am simţit... dorită.
Dar de vorbele tale eram minţită!
Şi sunt într-un colţ uitată
Cu faţa de lacrimi brazdătă
Şi privesc la negrul cer...
Tu vei rămâne un sumbru mister...
(Flo... este scrisă din 5 octombrie 2003... Sper să-ţi placă... Eu o găsesc... hmmm... greu de descris într-un adjectiv)
Cu drag,
Eu.
Rătăcesc ca un pescăruş stinger
Singură sunt şi aşa voi fi
Până când clipa de apoi va veni
Acei nori negrii prevestesc o furtună
Simt cum înăbuşeala de afară mă sugrumă
Acei nori negrii din ochii tăi...
S-au făcut din ce în ce mai răi...
Singurătatea ce în inimă este
Nu mă lasă să-ţi dau de veste...
Ţi-aş spune... că te-am uitat
Şi la mine te vei uita mirat.
Ţi-aş spune că te urăsc!
Iar tu ştii bine că... te doresc!
Îţi spun că plec!
Şi tu mă pui să aleg?!
Te-am dorit într-o noapte...
Când îmi vorbeai în şoapte...
M-am simţit... dorită.
Dar de vorbele tale eram minţită!
Şi sunt într-un colţ uitată
Cu faţa de lacrimi brazdătă
Şi privesc la negrul cer...
Tu vei rămâne un sumbru mister...
(Flo... este scrisă din 5 octombrie 2003... Sper să-ţi placă... Eu o găsesc... hmmm... greu de descris într-un adjectiv)
Cu drag,
Eu.
joi, 5 februarie 2009
Fe...recată...
Parcă înseamnă închisă, sau ceva de genul...
Aşa sunt eu acum. În faţa unei uşi ferecate... Şi plină de mister. O uşă mare masivă... Aceasta este din lemn masiv, maro închis, are basoreliefuri şi o toartă mare din fier masiv sub formă de u întors frumos modelată... Vechi... Pustiit... Parcă aş fi în faţa unui palat sau ceva de genul şi singura cale de a afla în faţa a ce sunt este să bat la uşa asta masivă sau să mă încumet să o deschid... Asta dacă pot...
Privesc la ea şi pare a fi la infinit de înaltă... Sau cel puţin eu nu văd unde se termină... Din toate basoreliefurile acelea nu desluşesc decât trandafiri, serafimi, flori de floarea-soarelui sălbatică, spini, diferite păsări... Restul reprezentaţiilor îmi sunt necunoscute şi greu de înţeles...
Am o teamă în suflet dar în acelaşi timp şi o curiozitate nebună de a afla ce este în partea cealaltă... Teamă de necunoscut. Curiozitate că îmi doresc să văd şi să înţeleg şi să admit ce se află dincolo. Se pare că abaterea mea de la drumul iniţial duce spre ceva ce nu-mi pot da seama acum...
Am o emoţie în suflet pe care nu o pot defini la acest moment... Dar este o emoţie liniştitoare... Dacă există aşa ceva... Dătătoare de pace şi mă simt în siguranţă. De când siguranţă vine din necunoscut?
Cu drag,
Eu.
Aşa sunt eu acum. În faţa unei uşi ferecate... Şi plină de mister. O uşă mare masivă... Aceasta este din lemn masiv, maro închis, are basoreliefuri şi o toartă mare din fier masiv sub formă de u întors frumos modelată... Vechi... Pustiit... Parcă aş fi în faţa unui palat sau ceva de genul şi singura cale de a afla în faţa a ce sunt este să bat la uşa asta masivă sau să mă încumet să o deschid... Asta dacă pot...
Privesc la ea şi pare a fi la infinit de înaltă... Sau cel puţin eu nu văd unde se termină... Din toate basoreliefurile acelea nu desluşesc decât trandafiri, serafimi, flori de floarea-soarelui sălbatică, spini, diferite păsări... Restul reprezentaţiilor îmi sunt necunoscute şi greu de înţeles...
Am o teamă în suflet dar în acelaşi timp şi o curiozitate nebună de a afla ce este în partea cealaltă... Teamă de necunoscut. Curiozitate că îmi doresc să văd şi să înţeleg şi să admit ce se află dincolo. Se pare că abaterea mea de la drumul iniţial duce spre ceva ce nu-mi pot da seama acum...
Am o emoţie în suflet pe care nu o pot defini la acest moment... Dar este o emoţie liniştitoare... Dacă există aşa ceva... Dătătoare de pace şi mă simt în siguranţă. De când siguranţă vine din necunoscut?
Cu drag,
Eu.
miercuri, 4 februarie 2009
Fe... bruarie...
De fapt.. Fe...ricire... Nu ştiu de ce... De la ce... De când.... Sau până când...M-am trezit cu zâmbetul pe buze, cu un gând de zbor fără aripi şi doar cu ajutorul speranţei din gândul meu... După un weekend plin de certuri şi gânduri pline de regrete (le urăsc Dane, cât de amare sunt!!!) şi dezamăgiri a părăsit soarele!!!
Dar este un frig afară de mori şi cred că cu îngheţat şi pietrele.... A venit o primăvară plină de contraste încă mai ninge şi încă mai plouă şi încă înfloresc florile şi soarele încă mai străluceşte pe cer... Îmi place să mă simt asta... o stare de betie cu aer... Ce te înalţă şi te face să pluteşti doar când te gândeşti că este... cald şi bine.
Cât de necoerentă sunt :D tipic mie în situaţii de'astea... Mi s-a trezit un dor anume... Mi-e dor de chat-ul făcut cu flo pe blog-ul meu... mi-e dor de ioana şi de posturile ei.... de acum regret şi de scrisul ei despre viaţa la 14 ani... şi de bee şi de pozele ei... dar şi de toţi ceilalţi care îşi aştern gândurile în jurnalul asta online...
Şi de ce sunt zâmbăreaţă? Pentru că orice mi-ar zice el nu mă pot abţine în a înceta a mă gândi la el... mah pissy... înţelege ce mi-e dor de tine... şi nu mă poţi îndepărta că vrei tu să nu suferi. Am să te fac să îţi deschizi inima aia îngheţată din prostie...
Cu drag,
Eu.
Dar este un frig afară de mori şi cred că cu îngheţat şi pietrele.... A venit o primăvară plină de contraste încă mai ninge şi încă mai plouă şi încă înfloresc florile şi soarele încă mai străluceşte pe cer... Îmi place să mă simt asta... o stare de betie cu aer... Ce te înalţă şi te face să pluteşti doar când te gândeşti că este... cald şi bine.
Cât de necoerentă sunt :D tipic mie în situaţii de'astea... Mi s-a trezit un dor anume... Mi-e dor de chat-ul făcut cu flo pe blog-ul meu... mi-e dor de ioana şi de posturile ei.... de acum regret şi de scrisul ei despre viaţa la 14 ani... şi de bee şi de pozele ei... dar şi de toţi ceilalţi care îşi aştern gândurile în jurnalul asta online...
Şi de ce sunt zâmbăreaţă? Pentru că orice mi-ar zice el nu mă pot abţine în a înceta a mă gândi la el... mah pissy... înţelege ce mi-e dor de tine... şi nu mă poţi îndepărta că vrei tu să nu suferi. Am să te fac să îţi deschizi inima aia îngheţată din prostie...
Cu drag,
Eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)