sâmbătă, 30 iulie 2011

sa-mi bag picioarele!

dar mi-a trecut... sau nu.

ma abtin de la comentarii. nu vreau ca apoi sa fiu nevoita sa sterg sau sa rectific sau sa-l salvez ca nepublicate.

dar da. am o stare de suparare. de ce nu as avea cand ....

ma rog...


am o stare de deprimare...


m-au apucat iar starile depresive.


mi-amintesc de una recenta... de acum acteva saptamani. nu stiu de la ce a inceput.


dar nu.... mai vreau iar.


nu mai vreau.


am fost ocupata in saptamanile de la ultima depresie. am reusit sa imi maresc echipa.


am muncit pentru asta.


am dat peste tot felul de persoane...


imi bag picioarele!


poate am sa vorbesc despre asta intr-o zi.


poate public ceea ce am salvat ca nepublicate.


cu drag,


je

duminică, 24 iulie 2011

imi aduc aminte...

...din parti ca nu mai stiu cand anume am cunoscut la piscina la bulgari in 2009 un tip care acum mi-a intrat in sange.

si, mi-aduc aminte ca pe blog am scris ceva despre acea zi la piscina. dar mi-am amintit ca... referitor la "ei". grupul lor, am sters in draci. din toata revolta ce o faceam prin cuviinte am scris o fraza despre ei. intr-un fel e bine, ca te miri ce ziceam despre dansii si acum, s-ar fi simtit jugniti. dar intr-un fel e rau ca nu mai stiu ce mi-a cauzat acea revolta.

e bine ca uite asa am descoperit ca am facut 2 ani de cand il cunosc pe al meu si eu nici nu mai stiam. nu am dat mare importanta asupra datei. uit pana si in ce zi suntem dar sa mai tin minte cand am l-am cunoscut pe el. dar blogul m-a salvat :)) am scris chiar in seara aceea despre piscina si uite asa... motiv de sarbatoare...

nu stiu ce dracu fac de stau si scriu pe blog la ora 1:16 am! nu am somn sa-mi bag picioarele.

si nu ma recunosc. la ce scriam si cum scriam si la cat scriam... mi-e greu sa cred ca... ma recunoasteti!?!

cu drag,

moi.

pi es. nu stiu ce vroiam sa scriu aici.

miercuri, 20 iulie 2011



poza este a mea, asa ca nici-un link.

nu trec prin zilele bune ale vietii mele. alunec usor spre o panta care nu am mai vazut-o de multa vreme. esecurile pe plan profesional ma imping acolo. nu ma inscriu la postliceala, sau nu inca. anul asta nu. ca iar nu am bani. cand oi avea vreodata sa pot face si eu ceva cap coada? as vrea sa termin faculta aia. dar ete ca boc si ai lui ministri au inchis facultatile id! tampitilor! hai sa ii impuscam! dar mai rau, sunt alti care vor lua locurile lor si astia sunt si mai rai. comunisti tampiti. pana nu dispareti cu toti nu scapam de traiul asta in care ne-ati bagat.

ma doare stomacul de imi vine sa ma arunc de la trei, mai am putin si vomit ce mancam in perioada in care eram la mama in pantec. de asta am si starea in care zac.

nu suport la ora actuala nici aerul conditionat si nici caldura si am parte de ambele, mai putin de aerul condtitionat ca nu i-am dat drumul.

insolatie? sau intoxicatie? sa mor daca stiu. probalil ca corpul meu a intrat in starea aia "daca vrei sa slabesti, te fac eu sa dai jos" da raule, dar nu deshitratandu-ma!

una peste alta constat ca daca nu vorbesc despre planurile mele cu nimeni acestea mi se indeplinesc. e un fel de superstitie. si mi-am tinut gura pana la un anumit punct cand totul era semnat si parafat si uite, am reusit. dar prea putin ma bucur de castig pt ca boc imi opreste 30% tampitule care esti!

sa vad ce o iesi de aici in colo.

moi.

joi, 14 iulie 2011

...cu drag si spor.

mai muncim cateodata, dar cand o faci cu drag si spor si rezultate zero parca iti vine sa mai mai mai sa te arunci de la etaj.

fara nici o legatura cu ce imi debiteaza mie mintea, in scara vecina o fetita a cazut de la etajul 3, eu eram la mama la tara si-mi zice azi al meu cand am venit. cum o fi sa stai linistita stiind ca ai copilul in siguranta la "mama" si el cade de la etaj?

sa revenim. de vreo cateva campanii vanez rezultate. ex-shefu mi-a bagat in cap ca vorba dulce mult aduce, dar pana mea... nimic pana acum. si oricat de dulce as vorbi eu acum, nimic nu pare sa fie pe placul ascultatorilor. daca omu spune nu pai nu este, si, daca eu vreau asta nu inseamna ca si obitn. cel putin nu ce vreau eu.

dar... cum sa ajung eu pe o pozitie mai sus (cat imi place cum suna) cand am doar 6 persoane? cum sa am performenate cand companie mea e micaaaaaaa mica cat putza de furnica? oricum, exista ceva si mai mic :D putza de bacterie :P

ziceam de companie. pai da. ia imagineaza-ti cum ar fi daca ai conduce o gasca de 150 de subordonati? e ca si cand ai conduce o firma cu 150 de angajati. sa nu mai zic de banii care vin de pe urma tuturora. ma ia ameteala deja! ma vad la barcelona cu prima vacanta!

eh... dar pana ajung eu la asemenea performante mai dureaza. si poate se supara astia pe mine si ma pun pe o alta functie unde nu mai este nevoie sa am subordonati asa multi. dar tot la barcelona plec cu prima vacanta pe banii lu astia!

cu drag,

eu

vineri, 8 iulie 2011

n-am ce-i face



asta e!

cand o zi e proasta, pai e proasta! inca de dimineata. dar dupa cate au fost pana acum vag imi amintesc cum m-am trezit.

probabil ca si acum gandul imi zbura la toate cele adunate pana in acea clipa. daca aveam eu idee de ce se va imtampla azi mai bine mai leneveam vreo 5 ore...pana pe la 12 asa si atunci sa-mi fi inceput ziua cu inchiderea telefonului si cu stingerea calculatorului.

mi-as fi luat ultimi 6lei din portofel si mi-as fi platit autobuzul pana la mama si m-as fi stresat ca o alta floare a devenit desert coropisnitei si nu imi incanta mie ochiul.

si as fi stat cu mama la taclale despre ultimile oferte de flori aparute in revistele de specialitate si mi-as fi tras singura o palma in cap ca iar am uitat sa cumpar gradina mea de vis si ca iar tre sa alerg la brico ca acolo se mai gaseste ceva ceva....

as fi ras despre mutra matusi-mi care este roasa de invidie pe gradinile mamei.

as fi savurat o cafea ca la mama acasa.

as fi uitat de toate durerele ce le am acum in sistem.

cred ca varianta asta de zi este valabila intr-o lume paralela, nu acum si aici.

nu.

azi am inceput prin a ma trezi si a fugi la aprozar dupa cateva legume, si stai in telefon cu cineva ce imi repeta aceleasi lucruri din minut in minut. nici nu gust bine din cafea ca suna iar tel dar o alta persoana ce se plangea de faptul ca una o amenintase. inchid.

deschid pc-ul. vanzari inregistrate in alta campanie si, bonusuri 0 pt reprezentantii mei. suna la aseme, trimite mail, suna reprezentant, suna sece, si uite asa... suna curierul, vine comanda. suna la mama a venit comanda? din greseala se apeleaza sece-ul si se afla ca... probleme.

si uite, 16:30 intalnire client, dat pachet, luat bani, lesin pe strada de caldura, ajung acasa.... dureri. suna una suna doua... maine intalnire ora 2.

eu? eu ce sa fac? injectii cu zambete si optimism aveti? nu? dar unde gasesc? ahhhh,imi dati un pumn sa stiu de la ce ma doare macar?

nu-i necaz sa zici vorba aia, dar ete ca una nu vine singura. oare ce s-ar mai putea intampla pana adorm?

CE?

moi.

P.S. poza de pe vreme acand aveam cat o oaie, si din evul mediu.