te iert dar nu te uit

sunt genul de om care iarta.... dar nu uita. si cui i-ar fi de folos cum zice cantecu. pai mie. de ce sa uit? nu uit nici pe mama care este prea marinimoasa si ramane dezamagita mereu. si ii zic vezi cand eu iti zic... la care ea si la ce iti foloseste?

si de ce as uita ca tu mi-ai mai facuto de vreo 2 ori pana acum? dar la ce imi foloseste cand eu doar imi aduc aminte? ce oi astepta?

sunt plictisita!

demoralizata iar...

nu am chef azi mi-as tatua pe fund sa se vada sa stiu ca macar dupa asta intorc capul unii si nu pt comentarii aberante.

si as plange..

si as rade

dar cel mai mult as vrea sa plec.

pur si simplu

sa plec.

si asta ma sa fac.

imi iau pixul si o gartie, portofelul cu cardul gol, telefonul descarcat, bocancii noi si blugii rupti si as pleca... departe..

si cui ii este de folos?

cu drag,

eu

n-am ce-i face

asta e!

cand o zi e proasta, pai e proasta! inca de dimineata. dar dupa cate au fost pana acum vag imi amintesc cum m-am trezit.

probabil ca si acum gandul imi zbura la toate cele adunate pana in acea clipa. daca aveam eu idee de ce se va imtampla azi mai bine mai leneveam vreo 5 ore...pana pe la 12 asa si atunci sa-mi fi inceput ziua cu inchiderea telefonului si cu stingerea calculatorului.

mi-as fi luat ultimi 6lei din portofel si mi-as fi platit autobuzul pana la mama si m-as fi stresat ca o alta floare a devenit desert coropisnitei si nu imi incanta mie ochiul.

si as fi stat cu mama la taclale despre ultimile oferte de flori aparute in revistele de specialitate si mi-as fi tras singura o palma in cap ca iar am uitat sa cumpar gradina mea de vis si ca iar tre sa alerg la brico ca acolo se mai gaseste ceva ceva....

as fi ras despre mutra matusi-mi care este roasa de invidie pe gradinile mamei.

as fi savurat o cafea ca la mama acasa.

as fi uitat de toate durerele ce le am acum in sistem.

cred ca varianta asta de zi este valabila intr-o lume paralela, nu acum si aici.

nu.

azi am inceput prin a ma trezi si a fugi la aprozar dupa cateva legume, si stai in telefon cu cineva ce imi repeta aceleasi lucruri din minut in minut. nici nu gust bine din cafea ca suna iar tel dar o alta persoana ce se plangea de faptul ca una o amenintase. inchid.

deschid pc-ul. vanzari inregistrate in alta campanie si, bonusuri 0 pt reprezentantii mei. suna la aseme, trimite mail, suna reprezentant, suna sece, si uite asa... suna curierul, vine comanda. suna la mama a venit comanda? din greseala se apeleaza sece-ul si se afla ca... probleme.

si uite, 16:30 intalnire client, dat pachet, luat bani, lesin pe strada de caldura, ajung acasa.... dureri. suna una suna doua... maine intalnire ora 2.

eu? eu ce sa fac? injectii cu zambete si optimism aveti? nu? dar unde gasesc? ahhhh,imi dati un pumn sa stiu de la ce ma doare macar?

nu-i necaz sa zici vorba aia, dar ete ca una nu vine singura. oare ce s-ar mai putea intampla pana adorm?

CE?

moi.

P.S. poza de pe vreme acand aveam cat o oaie, si din evul mediu.

Momente...

Sunt momente când îmi vine să-l strâng de gât şi să-l tai în o mie de bucăţi şi vorba cântecului, să-l uit pe fundul mării printre peştii răpitori. Dar sunt, de asemenea, momente în care în vine să-l iau în braţe, să-l strâng la pieptul meu şi să-i spun cât de mult îl iubesc.

Recunosc. Şi eu am avut o parte de vină. Sau toată vina este doar a mea. Ştiu. Am greşit. Cu ce, la ce te poţi gândi şi cu ce, la ce nu te poţi gândi. Încerc din răsputeri să-mi corectez greşelile sau unde am greşit. Dar nu pot de una singură. Eu am dat-o în bară făcându-l să-şi piardă minţile de gelozie azi. Chiar azi. El nu mi-a venit în ajutor cu nimic. Nu a vrut să ştiu şi eu care este motivul reacţiei lui. Că doar el se bătea cu pumnul în piept că "eu nu am ţinut la nici o femeie şi nu cred că voi face asta prea curând". Da. Am înţeles că eu sunt prezent iar el nu are în plan implicarea afectivă, dar de ce reacţionează de parcă l-aş înşela?

Sunt confuză. Acest joc de "te vreau nu te mai vreau" mă epuizează. Uneori atât de tare încât mă face să renunţ la fărâma de speranţă pe care o am. Nu-mi doresc decât o şansă. Acea de a mi se permite să-l iubesc. Nu doar pentru mine! Pentru inima şi gândul meu. Nu. Vreau să ştie toţi că eu, îl iubesc pe el. Poate doar 3 ani că atât durează dragostea. Poate că pentru totdeauna că atât durează dragostea pură. Poate va fi câteva zile că atât durează o dragoste obsesivă, până se atinge punctul dorit apoi sentimente lipsite de durere. Asta nu se ştie niciodată. Cât va dura...

De ce a trebuit să întunece clipele, că au avut o durată de ordinul secundelor,întâmplările acestei zile cu o gelozie ce nu şi-avea locul?

Poate că pentru anumite întrebări nu există răspunsuri aşa cum pentru anumite lucruri (=sentimente) nu există motive.

Şi da. Eu sunt supărată aici, acasă. Iar el este supărat, la el acasă.

Şi sunt într-o stare proastă...

Cu drag,

Eu...

Pi. Es. Recunosc cu mâna pe inimă că la acest post calitatea este proastă. Îmi cer scuze. Sunt doar confuză.