enjoy the silence

eh... îmi bîntuie prin cap nu melodia ca nu mi-o amintesc ci...doar aceste cuvinte. partea din mine ce era agitată tace... asta îmi place.

mă bucur de liniştea timpului ce trece pe langa mine si profit de fiecare clipa ce o traiesc acum...nu ştiu maine ce fac. sigur ma trezesc langa el... poate chiar înaintea lui si-l mai privesc pendelete... nu mă satur sa-l privesc... eiii... îmi place cand doarme si nu este conştient ca eu mă benoclez la el ca altfel nu m-ar fi lăsat... sau oa se trezeşte el înaintea mea si el îmi face acelaşi lucru... am început sa mă învăţ sa mă trezesc sub privirea lui...

si poate ar trebui sa o fac deoarece prezentul este stabil si-mi permite sa o fac... dar mie frica... mie frica sa nu a arunc in vise ce nu le voi realiza desi o parte din mine nu crede asta... asa ca... sa nu ma gandesc inca la maine... sa treiesc clipa...

cati nu o traim? saucati nu vrem sa o facem si poate nu putem?

cu drag,

eu.

dualitate constanta

acum am o durere de cap. as zice ca mi-ar plesni o vena chiar. dar stiu ca exagerez si stiu ca e si imposibil asa ceva... ma doare capul inca de cand m-am trezit. cam de pe la 9.30... ma lasa... revine... si tot asa...

in ultima vreme... prea multe! bune. rele. sau in spatele unei bune se acsunde o rea... printre certuri legate de mosteniri(de la mamaia ce a murit in februarie) la internari si infart miocardic. nu eu! eu doar m-am implinit cu cateva kilograme si adecvate sau potrivite inaltimii (am ajuns la 60 :D ).... tatal meu...

se interneaza cu hemoragie eso-faringiana si sufera infartul sub ochii asistentelor si doctorilor si nimeni nu vede pana dupa 2 saptamani de la "eveniment". se vindeca de una da de alta...si acum... internat in spital... se simte mai bine multumesc lui Dumnezeu... dar...

cat de dur sa fi si cate sa "inghiti"? eu m-am tinut mai tare... ca va fi bine... ca trece si peste asta cum a mai invins situatii din acestea de intalnire cu doamna... vad cum mama si fratele meu sunt mai afectati de situatie... ma uit la ei si vad ca dsi loviti misca... eu nu ma dau lovita dar nu misc. am inghetat... mi-e frica. imi ingheata sangele in vene numai la gandul ca nu va mai fi...

alinarea mi-o gasesc in bratele lui florin. stau cu capul pe pieptul lui si reusesc sa ma deconectez de realitate dar cand nu-i langa mine... ca acum... toate vin navala... una ... alta... ganduri... planuri naruite...

am doi veri mici. oana de 4 luni si nicusor de o saptamana... sunt deconectri placute de la realitate... ciclul vietii pot zice... una gangane si da sa te apuce de par pe cand altul abia te vede...

ce e si viata asta?

cu drag,

eu