Gândesc titlul

Dar e bine al naiba.. Chiar foarte bine.. În pat, beau cafeaua.. prima.. Maşina de spălat merge.. Azi nu gătesc că mâncare teoretic e... doar că... e cazul să fac ceva totuşi şi mă gândesc ce..

Eh, până ajung la o concluzie în privinţa mâncării, mă amuz cu televizorul în faţă.. Nimic tu! Telenovele, manele, Băse & co cu prezidenţialele măsii.., crime, omoruri, violuri, şi cam atât vezi.. Deja până acum m-am plictisit de ceea ce se numeşte posturi de televiziune.. Mai am un noroc cu posturile de muzică.. Mi-aş dori ca postul pe care se dau anime-uri să difuzeze anime-uri şi ziua.. Nu cred că aş mai ieşi din casă..

Mi-aş fi dorit să mai fiu în liceu.. Să mă trezesc dimineaţa blestemând faptul că trebuie să mă duc la ore.. Să-mi beau cafeaua în timp ce mă machiam...Să stau în faţa dulapului cu haine până în ultimul moment făcând combinaţii şi combinaţii [ăştia unde am făcut eu liceul erau severi, noi aveam uniforme] şi oricum nu ajungeam la o concluzie decentă.. Să mă mai întâlnesc în gară cu foştii colegi de la grădi şi şcoală.. Să mai facem caterinci şi glume proaste.. Să ajung la liceu cu taxiul şi tot timpul după profi... Eh.. Ce mai vremuri.. Ce mai nebunii..

Iat-o pe Madona cu Celebration.. bună melodia..

Şi tot nu ştiu ce să pregătesc de mâncare.. Cred că dau o fugă pe un blog cu mâncăruri poate găsesc pe acolo ceva ceva..

Cum îmi spunea o prietenă când pleca..

"Vă pupă mama şi vă iubeşte!

Pa all !!!"

cu drag,

eu.

Frig Doamne, frig!

Şi vremea de afară nu mă ajută deloc. E atât de frig.. Ştiu că-s eu o fire friguroasă dar parcă nici în halul ăsta.. Oricât de cald ar fi în case, că de, este acceptabil de cald în case, mie mi-e tot frig. Frig!

Ce mi s-a părut suspect a fost faptul că toamna asta a fost prea scurtă. Nu m-am trezit contemplând parcurile şi împrejurimile ca anii trecuţi. Şi parcă şi copacii nu au ţinut straiele galbene sau ruginii prea mult dezbrăcându-se prea repede.. Sau mi s-a părut mie.. Dar nu cred că am fost atât de ocupată încât să nu văd toamna instalată în drepturi cum trebuie.. Parcă prea a fugit prea repede..

Dar frigul de afară face bună echipă cu acel frig ce mă cuprinde când mă despart de el şi vin acasă.. Ne întâlnim de cele mai multe ori în weekend.. că atunci îmi mai permit şi eu să mă rup de casă şi să fiu cu el.. Când mă apucă dorul de el, mai fug câte o zi la el şi în cursul săptămânii dar.. mai rar asta.. Deşi nu-s mulţi kilometrii între noi, sunt zile, ca aceasta, când el părăseşte judeţul plecând în Suceava.. şi chiar dacă ştiu că se întoarce în 24 de ore, faptul că e atât de departe mă îngheaţă.. de parcă nu s-ar mai întoarce.. Aflasem de duminică de plecare, a văzut şi el că m-am schimbat la faţă... dar amuzat de mutra mea mă liniştea râzând că lipseşte decât 24 de ore şi că oricum în aceste ore nu ne întâlneam...

Dar el nu ştie cât de mult urăsc kilometrii dintre noi.. simt această depărtare ca pe o tentativă de îngheţ.. Şi cât de mult urăsc să vorbesc cu el la telefon şi să nu-l aud trebuind astfel să intuiesc şi să fiu de trei ori mai atentă la ce zice.. Urăsc pur şi simplu să-l ştiu departe..

Dar azi e miercuri deja, seara chiar şi ajunge şi el acasă într-o oră.. Iar mâine e joi şi iar nu mă văd din treburi dar vine vineri.. Vineri când voi simţi iar căldura braţelor, săruturilor, corpului lui..

Cu drag,

eu.