eu? inger?

Depinde cine este intrebat... sunt anumite persoana care ar zice despre mine ca as fi un soi de inger, ajutandu-i poate prea mult pe cei din jurul meu... sau cum spun anumiti colegi "mama tuturor ranitilor" ...:)
de ce am spus de ce sunt anumite persoane ca ma considera un soi de inger? pentru ca, logic si firesc, mai exista anumite persoane care ma urasc... poate atat de tare incat nici nu-mi pot imagina.... or avea ei motivele lor de ma urasc. cine stie ce le-am facut?
sau nici nu trebuie sa ai motiv sa urasti?
nu sunt un inger. fac rau totusi. gresesc. poate chiar foarte mult. stiu ca am picat in dizgratia celui de sus... dar, nici la cel de jos nu am ajuns... sunt undeva intre aceste doua emisfere. rai si iad... stiu ca intre rai si iad se afla pamantul. da. pamantul!
nu e ciudat! e realitatea dura... dar uita-te in jur...vezi la tot pasul atat ingeri cat si demoni.
pot spune ca sunt ceilalti din jurul meu demni sa spuna daca sunt un inger sau demon...
daca iubesc un demon inseamna ca sunt un demon?

Crezand in nimic..

nici eu nu stiu in ce sa mai cred... cum sa mai cred... am crezut in oameni ce m-au dezamagit cumplit... am crezut ca pot face un bine, si am gresit. am crezut ca m-am indragostit si ca am iubit... fals! nu am iubit cum ar trebui sa se iubeasca. eu il iubesc doar pentru ca ma face sa fiu altfel... imi da o siguranta ce ma face sa trec peste tot. o iubire egoista.
se spune ca intr-o iubire unul trebuie sa minta iar celelalt sa creada:) dragut. iar sunt mintita. toti evitam sa spunem ce este adevarat. poate nu o facem cu gand rau. multi se ghideaza dupa principiul "daca nu stie, e bine"... dar odata aflata mica nemarturisire... aici pot vorbi din doua puncte de vedere : atat cel al mincinosului cat si cel al mintitului.
de ce zic al mincinosului? am evitat a spun cand a trebuit adevarul si da, a fost bine. relatia oricum s-a incheiat imediat dupa infideitatea mea nestiuta de el. nu l-a ranit. nu stie. daca va afla, nu va avea importanta pentru ca s-a casatorit :) si zambesc ca mi-a mie bine;)
de ce zic al mintitului? :) mai simplu. am fost mintita. si intr-un mod nu cumplit ca pare suav, ci grotesc. asta a fost ultima. dar a fost foarte bine:)
stiu din proprie exerienta ce rani pot produce unele lucruri nespuse, sau daca sunt spuse... merita cat de cat apreciate. ranile nu sunt atat de profunde in cazul in care sunt spuse...
am trait o experienta amuzanta. un tip imi jura ca nu are pe nimeni. oki. greu de crezut dar a meritat. dar, eram intr-o seara in oras, cu alti buni prieteni de'ai lui, iar unul dintre acestia a "scapat" prorumbelul cu "ce face mah iubita ta? nu ai luat-o si pe ea?" acesta, cand a observat faptul ca fara sa vrea a fost descoperit, nu stia cum sa revina la normal. dar si tehnica de a intoarce lucrurile spre binele tau e cu du-te vino. intr-un final a acceptat sa spuna ce si cum a fost de fapt...