Acumulări..

Toate se adună pentru o zi anume şi urmează să dea pe dinafară că nu mai e loc de mai multe. Şi eram sigură că azi vor dori să iasă toate afară.

Mă pusese mama în temă cu privire la pregătirea unui tort pentru mătuşi-mea încă de vreo două săptămâni. Atunci mi-a părut ok. Azi nu a mai fost aşa. Am început prepararea lui încă de dimineaţă. Spre amiază l-am aranjat. Ce-mi place mie la el e că e de ciocolată. Şi oricât de greţos pare a fi, nu-i. Acum e la rece. Zace frumos în frigider spre a fi prezentat mâine.

Fiind vineri, anumite persoane apropiate urmează să poposească acasă. Dar au venit mai multe decât mă aşteptam şi cine vroiam eu, zice că-i spre Constanţa. Singur. Mda. Iar eu sunt Mutu şi joc la Barcelona. Dar, cum pisica-şi linge rănile nu în văzul lumii, fiecare are nevoie de sanctuaruj lui. Probabil că aşa şi el.

Fiind vineri iară, facultatea "mea" începe să susţină examene. Şi prin grijile făcute mă trezesc cu "încetează nu încerca să mă enervezi" ce a sunat ca o bubuitură în linişte. Adică, eu îţi zic că nu e bine ce faci, încearcă să înţelegi acest lucru, şi tu mă contrazici? Fă ce vrei. Ratează-ţi şansa şi fă an suplimentar. Ne vedem la examene pissy. Dar, spre sfârşitul zilei, mă sună şi recunoaşte că a greşit. Doar că "ştii prea multe, eu nu, şi înţeleg cum de tu le ştii şi eu nu". Simplu. Ascult. Dar cum rău fusese deja făcut, nu mi-a rămas decât "ţi-e coc eu"

Cine credea că o zi simplă de vineri va fi normală s-a înşelat. Dar în realitatea de zi cu zi, ce mai înseamnă oare normal? Cât de normal e normal?

Întrebări ...

Cu drag,

eu