Toţi ştim cum e cu războiul ăsta. Îl ducem ori de câte ori avem ocazia. Oriunde. În general îl ducem cu părinţii. Ei sunt cei care fac parte dintr-o generaţie mult mai îndepărtată decât a noastră.
Eu împart conflictele de genu cu tata. Uneori nu vrea să admită că tineretul din vremurile lui diferă foarte mult cu tineretul de azi. Eu fac parte din tineretul de azi şi deja am impresia că nu mă încadrez. Tendinţele de toate felurile nu mai sunt caracteristice anumitor vârste. Eu cu greu în găsesc locul.
Una din discuţiile avute în contra dictoriu a fost pe tema relaţiilor din vremurile noastre. Că nimeni nu mai are de gând ceva serioas. Toţi tinerii preferă relaţiile pe bază de interes. Mda. Cunosc. Dar e problema fiecăruia dacă acceptă aşa ceva.
Şi s-a aprins discuţia când fratele meu vine şi-mi spune mai în glumă mai în serios că este la începutul unei relaţii cu o tipă ce e mai mică decât mine cu două zile. El având încă 19 ani. Şi se aude ca un tunet cuvântul inadmisibil. Cum adică? Nu se poate. Că tinerii din ziua de azi nu mai pic de respect.
Mai în glumă mai în serios, oare câţi dintre noi nu avem sau am avut o relaţie cu o persoană de sex opus mai în vârstă sau nu. Eu da. El era cu vreo 8 luni mai mic decât mine. Şi da, mă simt atrasă, ca un magnet de bolduri, de un tip ce-i de aceiaşi vârstă cu fratele meu. Şi nu, nu am avut nici o relaţie cu vreun tip ce a depăşit 25 de ani.
Şi asta a fost o discuţie de dimineaţă la cafea, când a aterizat şi frate-miu de la liceu. Şi groaznic e faptul că nu mai putem vorbi de ceva ce nu se încadrează în tiparele generaţie tatălui nostru. În schimb mama, mama este altfel. Aripile date de ea în orice situaţie l-a făcut şi pe tata să ne sprijine deşi nu prea era de acord. Ea se amuza când am început şi eu cu argumente pro şi nu contra cu privire la o relaţie de tipul "ea mai mare ca el". Cred că a mirosit ceva suspect la mine. Încă mai pot menţine misterul în jurul ieşirilor mele.
Nu-mi plac discuţiile. Atâta timp cât ştiu ce fac şi pot menţine asta "secret" nu deranjează pe nimeni. Şi mi-e ok aşa.
Iar acesta este doar un exemplu de conflicte ce se iscă atunci când ţi-e lumea mai dragă. Rău e de vorbeşti rău e de nu o faci. Şi care-i drumul de mijloc? Să fie şi capra şi varza împăcată?
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Super subiect:))
Daca ma intrebi pe mine, eu sunt total in favoarea "misterului";pentru ca nici mie nu-mi plac discutiile; si chiar daca nu as face nimic rau, ei tot ar da cumva impresia ca fac:);poate asta e rolul lor "ingrat";in timp am reusit sa-i inteleg, dar tot sunt de parere ca parintii tre sa stie atat cat sa stie ca e bine;prea mult strica:))
Iar in privinta relatiilor...lucrurile nu pot fi incadrate in tipare;cred ca e bine sa experimentezi, dar sa fii si constient in ce te bagi.Si eu am fost atrasa de tipi cu 1-2 ani mai mici ca mine:)So what?Si am iesit si cu un tip de varsta lui frate-meu(el avand 30)So?Asa te cunosti pe tine si afli ce vrei :)
Ei da :)) perfect zis "afli ce vrei" dacă nu experimentezi nu afli. Tu ai zis foarte bine şi cu "să le spui atât cât trebuie" De asta zic şi eu. Nu degeaba am făcut anii care-i am şi pot stăpâni anumite situaţii. Cel puţin pe asta o ştiu deoarece e conform planului de abordare. Poate sună aiurea dar aşa e ;) nimic din ce nu vreau nu se întâmplă. Siguranţa ce mi-o dă este exact ce-mi trebuie. Asta e diferenţa între ce fac şi ce simt. Ce fac e pe neimplicare iar ce simt.. ţine de altcineva, altundeva, altădată. Doar că nu pot vorbi de ce fac fără să-mi atrag discuţii. Dar cât se ştie până acum e exact cât trebuie :)
misterul trebuie intretinut, oricare ar fi el...cat despre relatiile in care baietii sunt mai tineri ca fetele sunt total de acord, deoarece prietena mea e mai mare ca mine cu 13 zile, asa ca...dar nu am nimic impotriva cu relatiile bazate pe "bani" deoarece fiecare isi urmeaza interesul in viata...???? stiti voi..kairos, nomos, physys, chestii din astea!
Când este vorba de câteva zile, fie ele şi două săptămâni, mai e ce mai e, dar când e vorba de câţiva ani, respectiv 3 şi 6 luni în cazul meu.... îţi cam vine să-ţi pui situaţia altfel.
Gândeşte aşa: mama este mamă de fată şi băiat. Îi convine să audă că fiul ei are o relaţie cu o fată mai mare ca el, dar în cazul fiicei nu mai este aceiaşi situaţie. În situaţia mea, tipul respectiv are 19 ani. Sunt încă subiecte tabu. Ce nu pot fi discutate pe larg. După cum ziceam, mama ar fi ok, dar tata.... nu. Intervine gândul acela îşi bate joc de ea unul care este, culmea, şi mai mic decât ea.
Şi oricum, las urma de mister deoarece nu-i nimic serios. Nu se merită menţionat în anumite cercuri.
spunei tatalui tau ca diferenta dintre Mihaela Radulescu si Dany e de aprox 10 ani si ca ea are si un copil.
lasand gluma la o parte, eu te admir pentru alegerea pe care ai facut-o deoarece sfidezi opinia publica care spune ca o fata trebuie sa-si aleaga barbat mai mare ca ea(mai inaiantat in varsta) si cu cat e mai mare cu atat mai bine. Pacat ca nu am facut si eu acelasi lucru cand am avut ocazia, cel putin pentru experienta...am zis ca nu te bag in seama nu? :P
nu conteaza parerea parintilor ci cea ce vrei tu, deoarece toti trebuie sa fim initiati in viata nu sa fim protejati de parinti si sa nu cunoastem realitatea asa cum ar trebui...tot zic sa nu te bag in seama dar nu pot sa ma abtin :P
Care-i faza cu băgatul în seamă că m-ai pierdut. :D
Ziceam de aripile date de mama. Tocmai de aceea eu mai mereu fac doar ce mă taie capul. Că aşa învăţ. Doar că mai şi greşesc ce-i firesc.
Cât despre Mihaela şi Dani.... noi nu suntem ei. Deja Mihaela are ani buni de viaţă pe cât eu... Abia mi-i formez.
Mă repet. Nu-i nimic serios :) cred :-? Nu am analizat situaţia de mult. Şi nu vreau. E bine aşa cum e acum.
Şi încă o "ceva" urăsc tiparele. Nu reuşesc să mă încadrez în nici unele dar nici nu creez noi tipare.
Trimiteți un comentariu