Aşteptam ceva. Eu mereu aştept. Şi cred că asta a devenit ţelul meu în viaţă. Că şi dacă aş face ceva, orice în legătură cu orice privinţă, mai rău complic sau distrug lucrurile. Când e vorba să mă mişc puţin, ok, mă mişc, dar de cele mai multe ori aştept să-mi pice-n cap. Starea de statuie mi-am luat-o singură şi cred că este evident cum. Prin nefăcând nimic.
Şi uite că mai am şi eu câte o iniţiativă de a face ceva, şi mă trezesc cu informaţii ce nu doream a le ştii. Eu sun cu "la mulţi ani, când bem, unde petrecem" şi primesc "EL aseară petrecea cu logodnica".
Nimic.
Linişte.
Eram sub influenţa veştii.
Unspeakless.
Şi nu-mi rămâne decât să fac haz de necaz zicând că "am observat că mai toţi exii mei s-au aşezat la casele lor...după ce s-au despărţit de mine de tot" Să fie oare o situaţie bună sau rea? Că nu ştiu ce să cred. Unul dintre ei, mai în glumă mai în serios "vreau să vii la nunta mea" l-am întrebat doar când va fi evenimentul iar răspunsul dat de mine a fost un nu şi-un zâmbet. Să înţeleagă ce vrea. Nu-mi bat capul. Dacă nu m-a înţeles atâta timp cât am fost împreună acum nici nu mă mai interesează să-l fac să înţeleagă.
Pusă în faţa situaţiei nu ştiu, nu am idee, nu simt durerea ce ar trebui să o simt. Sunt doar amorţită. Cu o expresie de neînţeles pe faţă şi cu incapacitatea de a vorbi sau mişca sau de a face ceva. Şi da, singurul ajutor ce-mi poate prinde bine este o mână care să mă împingă de la spate sau în lateral. Fără vorbe. Fără îmbrăţişări. Just move.
Acestea fiind spuse, cred că mă aşteaptă o perioadă de posturi negre...
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Majoritatea barbatilor sunt incantati sa aiba o iubita frumoasa si inteligenta, dar fug ca dracul de tamaie cand e vorba ca aceasta relatie sa treaca la nivelul urmator, casatoria. E cred un mijloc de aparare pentru viitor. Prefera viata alaturi de o persoana comuna, fara prea mari aspirati, e mai lejer asa.
Cu multa stima si respect, Cosmin.
P.S. Nu e nimic, mergi mai departe.
Şi eu care credeam că femeile sunt complicate. Nu înţeleg de ce fuge? Culmea e că eu nu vreau ceva serios deoarece şi mie mi-e frică nu numai lui. Eu nu vreau angajamente, telefoane din oră-n oră, mesaje de noapte bună sau cu mie dor de tine. Imaginează-ţi că sunt un tip şi vreau exact ce vrea un bărbat când nu vrea ceva serios. Asta sunt eu. Asta e etapa în care stau şi voi mai sta. Când va fi timpul pt căsătorie, schimbăm "piaţa de desfacere", până atunci.. să fie el fericit în viitor că eu voi fi bine. Eu ştiu ce nu vreau. Nu vreau să am pe cap un bărbat-femeie care să mă cicale şi care în 3 luni să-mi dea şaiba pentru inelar.
Şi da, merg mai departe. Nu mă pot opri pentru ce? Pt unu ce vrea să se însoare la nici 22 ani. Cu părere de rău.. aş vrea să-i fie bine. Chiar aş vrea.
si o sa fie bine ! :*
tu fii fericita ca esti sanatoasa, ca ai prieteni, ca ai sprijinul lor. Lasa'i pe ceillati in pace !
Daca ei nu mai fac parte din prezentul tau, gandeste'te ca n'au meritat :P
:* da. Ai dreptate. Nu merită într-adevăr :)
Offf,cum nu te sun o zi,cum se intampla cate ceva...Unde este atitidinea despre care noi am vorbit?I-a zi?Lasa-i dracu sa se insoare ca tot ei o sa si divorteze!Poooop!:*:*:*:*
Da :)) să ştii. Am impresia că sunt o gâscă iar ei sunt apa. De mine nu se lipeşte nimic. :*:*:* chiar mă gândeam când o să-ţi faci apariţia. :* te aşteptam. :">
Trimiteți un comentariu