De după...

Da! gânduri de după! Dar gânduri de după... Paşti!

Într-un fel, da. A fost frumos. Ca de fiecare dată. Şi nu ştiu de ce. Poate unde ştii că mai toată lumea e cu familia ciocnind un ou, bând un pahar de vin, vin copii de la şcoli, di pi la oraşe [cum spune o vecină]... Ei, măcar de câteva ori în an se mai adună toţi laolaltă veseli şi încercând să uite de probleme. Să vezi strada plină de copiii, de maşini venite din regiunile ţării şi să auzi la tot pasul urări şi exclamaţii şi "dă să te pupe tata că nu te-am mai văzut de când aveai 5 ani".

Tocmai din acest motiv ador spiritul acestor sărbători mari. Mulţi, puţin, buni sau răi se adună laolaltă şi petrec fără cuvinte ce în mod normal şi le mai adresează de la neajunsuri. Cred că, deşi nu vrem să admitem, măcar de aceste sărbători mari chiar dacă nu ţinem post, nu ne ducem la biserică, suntem mai iertători. Mai atenţi la cei de lângă noi.

Ieri, da. O zi superbă. Chiar bună de ieşit în curte, de scos pe masă câteva bucate, de vorbit cu vecinii peste gard şi să ciocneşti un ou roşu şi-un pahar de vin. Tot ieri vărul cel mic se juca cu puii abia scoşi de cloşcă. Seara cel puţin eu, mi-am petrecut-o în casă. Ca mai toate serile ce-i drept.

Azi în schimb, unde de dimineaţă a plouat, a fost o zi mă lazy. Ne-am trezit târziu. Dar ne-am strâns la una din mătuşi. Veni şi cealaltă de la Slobozia. Altă nebunie.

Mâine.... Mâine la mamaia :) locul unde indiferent dacă-i sărbătoare sau nu, eşti primit cu braţele deschise şi cu un pahar de vin.

Eu mi-am petrecut până acum sărbătorile cu familia. Şi-n familie. La noi încă se mai strâng cu asemenea ocazii multă lume. Fini, naşi, nepoţi, nepoate.

Da. S-a meritat munca depusă. Da. Încă se mai păstrează spiritul sărbătorilor deşi îl vezi cum moare de la an la an.

Lumea se schimbă. Dar nu în bine.

Hristos a înviat!

Şi petreceţi! Chiar dacă mâine lucraţi.

Cu drag,

eu.