Împotriva ochilor verzi există cumva? Adică, nu vreau lentile. Vreau ochi negrii. Că aşa mi s-a pus mie pata. Dar parcă i-aş lăsa verzi că tot mă trezesc eu odihnită şi cu ei cum îmi place mie. Da. Sunt narcisistă. Mă iubesc al dracului de mult. Măcar eu dacă nimeni altcineva nu.
Mai recent mi s-a mai pus o altă pată. Aceea de a-mi arunca produsele de îngrijire a corpului, gen săpun, gel de duş, şampon, balsam, creme şi co. Că am observat eu că nu mai îmi priesc. Că am o piele obosită, grasă, ternă, un ten puţin iritat, un păr ce nu vrea să mai strălucească şi nici să se bucleze natural dacă nu-i dau cu ceva "ajutoare". Şi că am găsit şi varianta de înlocuire a chimicalelor. Că dacă nu o găseam tot la ele rămâneam.
Iniţial am înlocuit balsamul pentru păr cu o mască de ulei de măsline. Am luciu dar parcă mai trebuie. Şi am găsit într-o carte de secrete de la bunica ["Redescoperiţi secretele bunicii"] un şampon cu ou pentru toate tipurile de păr. Am ales aşa deoarece părul meu nu-i aspru, nici uscat, nici gras. Pentru strălucire o loviţune cu salvie sau o alta cu oţet de fructe pentru a elimina surplusul de şampon. Şi au început să se vadă rezultatele.
Apoi, am problemă cu tenul. Din mixt dă ori în gras ori în uscat. Deşi-l tratez cu produse pentru ten sensibil, nu mai e bine. Şi am început cu un masaj cu mălai şi alternez cu o curăţare cu tărâţe de grâu. Alternez şi măştile de la miere cu trandafir îndepărtată cu lapte,la masca cu căpşuni şi iaurt. Iar acum alerg să-mi procur produsele pentru realizarea unei creme zi/noapte.
Iar pentru corp, băi cu lapte şi miere, dar şi peeling cu zahăr sau sare. Iar pentru sufletul meu propriu, oţelul de trandafiri bun pentru că revigorează şi îngrijeşte pielea. Dar te şi face să te simţi ca o floare. Şi una foarte mult apreciată şi îndrăgită.
Mi-e frică să mă apuc să fac un săpun pe placul inimii mele. Dar rămâne să mai consult câteva persoane cu privire la prepararea lui.
Am să prezint unele tratamente naturiste în zilele următoare. Dar, dacă vreţi ceva exact personalizat, dar lăsa-ţi-mi un comentariu şi vă trimit exact.
Cu drag,
eu.
Pi.Es. Am devenit bunicuţă. Vorbesc despre produse antice şi uitate de modernism.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
eu ce-ti spuneam, bunica draga?
De asta am şi spus în finalul postului că-s bunicuţă :)) aştept nepoţii să apară.
mi'e dor de tine baby:(
da, da, bravo, bravo! ma intereseaza ce raspunsuri primesti ca si eu am aceeasi problema... lanayba :(
Pt Kaly : nu am plecat nicăieri. Aici sunt. Sunt şi pe net dar mi-e lene să schimb statusul :*
pt Lanayba : crezi că voi primi răspunsuri? Eu cred că nu, dar dacă vor să-mi lase, sunt bine veniţi. Am observat că noi avem şi răspunsurile doar că... nu le acceptăm că nu vrem.
Stiu ca esti acolo,dar as vrea sa fii aici,in orasul meu.pe mess,parca esti un inger[dar nu cazut cum ai numele la blog!]care tot tmpul are cuvintele potrivite,care ma linisteste de multe ori.Vreau sa stiu ca existi cu adevarat,sa plang odata pe umarul tau[de fapt de asta cred ca as avea nevoie acum].nu ma intreba ce am acum,nu voi sti ce sa iti raspund..
da da! Peelingul ala cu malai e chiar bun! L-am incercat si eu la sfatul mamei :)
Trimiteți un comentariu