Încă mai sper.
Deja balanţa se înclină spre nu, dar atâta timp cât speranţa există, eu sper.
Şi amân.
După melodia asta plec.
Poate-mi zice ceva.
Melodia se termină.
Începe alta.
Ok.
După asta, oricum melodia e superbă.
Dar ce melodie e?
Încă nimic.
Se termină melodia.
Stai că-mi caut ceva de îmbrăcat.
Încă nu-mi zice nimic.
Mă uit la ceas.
Descurajant.
Probabil chiar nu va zice nimic.
Alte cinci minute.
Citesc un post, las o impresie....
el nimic.
Poate că va zice ceva iar dacă eu nu-s pe fir...
să mai aştept puţin.
Hmm.
Uite-o poză drăguţă.
Las comentariu.
De ce măcar nu mă sună?
Dar ştii ceva?
Chiar dacă-mi vei plânge în telefon nu am să-ţi fac pe plac.
Îmi pare rău.
Nu te pot aştepta la nesfârşit.
Deşi balanţa nu este în totalitate spre a nu mai aştepta, eu m-a hotărât să oblig balanţa să fie în defavoarea ta.
Acum, indiferent de ce vei spune....
m-am hotărât.
Fără tine astă seară.
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Vreau să pot fi şi eu mai fermă.. mai categorică.. să "mă bat"... să ţip...să spun..STOP..
esti o adevarata eroina daca poti pur si simplu sa spui "nu" desi iti doresti... dar ai dreptate.
de ce sa te chinui asteptandu'l ?
Denisa, Denny să nu credeţi că reuşesc mereu să fiu categorică sau că reuşesc nu regret că fac asta. Dar, trebuie să fac ceva. Indiferent dacă-mi place sau nu, nu mai ţine. Trebuie să mă mai gândesc şi la mine. Acum l-am refuzat probabil că mâine mă va convinge să ies deşi de-o lună nu l-am văzut..
Trimiteți un comentariu