Folosesc cuvântul preocupare în sensul de activitate sau ocupaţie, nu cu sensul de grijă, teamă pentru cineva sau ceva.
Am nevoie de o nouă preocupare. Să-mi ocup timpul cu ceva. Să am ce face încă de cum mă trezesc dimineaţa şi până ajung seara în pat. Să-mi obosesc creierul de solicitare. Să nu mai am cum a mă gândi la fel de fel de scenarii sau să-mi cultiv sentimente ce nu-s adevărate.
De fapt, despre asta e vorba. Am reînceput să cultiv sentimente ce nu-s adevărate. La baza acestora este un sol de singurătate şi un strat pe care poţi dezvolta afecţiune pentru oricine.
Sunt omul ce crede că nu a iubit niciodată până acum. Ce nu ştie ce e iubirea reală. Ce a simţit până acum nu a fost altceva decât pasiune, dorinţă, ataşament şi nevoie. Aceasta este o perioadă în care pot analiza la rece iubirea ce o simţeam pentru el. Nu era iubire! Deşi eram conştientă de asta. Era o chimie greu de stăpânit; o pasiune ce am dezvoltat-o pe parcursul nopţilor petrecute împreună; o dorinţă ce se aprindea la o privire, atingere, cuvânt; o nevoie de tip "foame" ce era domolită parţial când gustai ce doreai, dar vroiai mai mult iar de aici ataşamentul de nălucă. De ceea ce nu aveai în realitate. Erau aventuri, ce erau sincronizate. Momentul şi locul potrivit. Mă întreb cum ar fi fost totul dacă extindeam acele aventuri ori de câte ori eram împreună? Dar, apoi nu era momentul potrivit, apoi a devenit locul nepotrivit. Apoi au ajuns să fie nesincronizate nevoile, dorinţele, pasiunile, atracţia, ataşamentul. S-a ajuns la faza în care ataşamentul îl dezvoltă el.
Dar el mi-a fost un zid de gheaţă în juru-mi. Mă proteja. Mă ferea de cultivarea sentimentelor eronate pentru altcineva. Doar că, îngheţul iernii nu a fost atât de puternic. Şi încet, s-a dus zidul de gheaţă lăsând în urma lui singurătatea şi nevoia de a fi ataşată de cineva. De a-mi crea un alt zid care să oprească o altă cultivare.
Numai că.... acum lovesc eu cu pumnii zidul de gheaţă şi nu vreau să ţin în sol o rădăcină de iluzie. Asta are spini urâţi, groteşti. Şi-mi simt pumni îngheţaţi şi plini de răni de la loviturile date zidului. Tot ce vreau draga mea iluzie e să-ţi iei dracu mai repede rădăcinile de aici şi să pleci mai repede unde ştii că eşti iubire, nu la mine.
Când depărtarea face să-ţi fie dor de altcineva... nu mai mi-era dor de el, ci treptat a ajuns să-mi fie dor de alt el. În traducere, am sărit din lac în puţ.
La naiba cu toate sentimentele astea ce nu le ştiu tăria, caracteristicile, sensurile. Am nevoie de o preocupare să nu mai îmi fie dor de nimeni. Doar de mine! Dar nici persoana mea nu ocupă atâta timp cât trebuie să fiu preocupată cât vreau.
Cu drag,
eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
În primul rând, nu cred că noi toţi am fi fraţi ai Domnului. Asta ne-ar face implicit creatori şi noi suntem într-adevăr creatori dar creăm cu ce ne-a dat Creatorul cel Mare.
În al doilea rând, eu ştiu că nu e bine să foloseşti rugăciuni. Iar tu sau dumneavoastră mi-aţi lăsat o rugăciune în finele postului.
În următorul rând, nu v-am acuzat de nimic. Nu vă cunosc şi nu ştiu cu ce vă ocupaţi, dar mi-am dat seama din titulatura numelui dvs că nu sunteţi un oarecare. Iar cum nu sunteţi un oarecare, nu ştiu cum de aţi putut ajunge unde aţi ajuns prin greşelile gramaticale pe care le aveţi. Nu zic că eu nu aş avea, dar credeţi-mă că ale dvs depăşesc orice limită de accesibilitate.
Şi aş fi recunoscătoare dacă, aţi încerca să vă rezolvaţi problemele cu persoana în cauză şi nu cu mine.
Şi, în ultimul rând,nu ştiu de ce-l amestecăm pe Cel de Sus în această poveste. Dacă dvs aţi fi în slujba Domnului, ar trebui să aveţi această putere de iertare. Să fiţi un mijlociuitor între noi, cei ce suntem oi rătăcite şi voi, ce sunteţi nu la fel de rătăciţi.
Să-mi fie cu iertare dar dacă aţi fi un om al Domnului, ar trebui să încheiaţi cu "iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac"
vă doresc o zi cât mai bună.
coment dinala de trebuie sa ti-l las ca sa poti sa gasesti blogu meu,but be worned scriu imbarligat, ciudat si aparent pentru cine nu ma cunoaste destul, sau situatiile in cauza lipsit de sens, desi au sens pentru mine
Da acum este corecta problema eu sunt cel real Gheorghe Cornel, nu uitati ca am reusit sa va conving ca sunt rosca si ca miam perdut mintile scuzatima va iubesc pe toti .
www.google.com, search "Anapanasati". Ai sa fii cel putin surprinsa.
Cat despre parintele diacon, o dedicatie: "Zombie".
Da acum este corecta problema eu sunt cel real Gheorghe Cornel, nu uitati ca am reusit sa va conving ca sunt rosca si ca miam perdut mintile scuzatima va iubesc pe toti .
Trimiteți un comentariu