Când nimic nu ţi se leagă în cap, şi ai o furtună de idei totuşi în minte, şi pare ai fi într-o până de idei, ce faci? Improvizezi. Aşa am făcut şi eu. Am improvizat. Sau mai bine zis, am luat o postare mai veche, cam din 6 octombrie... şi am început să o finalizez. Am terminat-o. Am postat-o. Şi uite că nu-i. Ea este. Dar nu pe anul în curs ci pe anul trecut. Mai exact, în octombrie cred, 6 octombrie. Sau cel puţin eu nu o văd pe "pagina"mea de jurnal ca fiind postată pe 3 ianuarie.
Şi toată întâmplarea asta îmi dă o stare de nervi. Că toată ziua de azi a fost influenţată de miile de idei din capul meu. Şi aveam multe idei de posturi. De scris nu mai zic că am şi acum o viteză pe tastatură de mă uimesc şi pe mine. Dar nici unul din posturile gândite până acum, nu-l cuprindea pe acesta. Acesta este o scuză ce trebuie să se sfârşească cu un link spre postul ce apare în octombrie 2008 intitulat decizie...
Cum se pune link-ul? :(( aoleo! Că m-a făcut mama să nu-mi placă informatica şi că nici mie ulterior nu mi-a plăcut şi chiuleam de la ore mai rău ca băieţii de la desen. :(( dar.... Trecem peste asta.
Cât despre acel post din octombrie pot spune doar că el cuprinde decizia de a renunţa la cel ce îl iubesc la ora actuală. Poate că şi mâine îl voi iubi la fel, dar cu timpul, voi înceta în al mai iubi cu atâta ardoare.
Cu drag,
Eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
e super frumos scrisa postarea aia ......se zice k timpul le vindecape toate...poate k asa va fi
Şi eu sper că aşa va fi. Vreau ca aşa să fie...
Adica renunti!? Te dai batuta!? Chiar nu crezi ca-l poti face sa te iubeasca!? Mi-e greu sa inteleg. Atunci!? De ce ai stat atata vreme langa el!? De ce te-a tinut aproape!? Abia acum realizezi ca nu te iubeste!? Poate ca nu are nici o legatura dar io iubesc o capricoarna ( ca si tine ) ce-mi spune ca iubeste pe altcineva. Sti ce mi-se pare interesant!? La fel ca tine ( ma insel!? ) realizeaza ca nu este iubita, dar ma intreb, ati depus vreun efort pentru a va face iubite!? Stiu ca-i ... crud ( !? ) dar asta este realitatea. Unii iubesc, altii se lasa iubiti. Rar se gaseste o relatie in care ambii parteneri sa se implice si sa se daruiasca in mod egal. ( Sti bine ca asa este! ) Asa ca nu ai decat sa cauti ( cu posibilitatea de a nu gasi niciodata ) sau sa te schimbi ( din si pentru dragoste ). Aparent mai greu insa a doua varianta este mai "realizabila". Asa ca ... Nu stiu. De fapt nici nu-i treaba mea. ( Totusi sper ca si ea sa ia o asemenea decizie )
PS:daca-ti dau ID-ul ei de mess ii poti trimite adresa blogului tau? ( N-as vrea sa vina de la mine. )
Nu. Nu cred că am tăria de a renunţa. Nu până când nu epuizez şi ultima şansă. Sau până cel de lângă mine nu se face bine auzit. Nu ştiu. Noi cele din capricorn sunt mai încăpăţânate din fire. Mult de luptă până şi în privinţa fructelor. Tu ne spui că sunt mai bune merele verzi noi nu, cele roşi. Doar de dragul că vrem să demonstăm că nu suntem conduse una cu două. Dar odată cucerite... Se schimbă situaţia.
Mult succes cu capricorn-ul tău.
este o melodie. acum chiar nu-mi gasesc cuvintele si tot le framant. melodia e ab4- come.
ma gandeam sa scriu si pe de pe telefon. de multe ori imi vine sa scriu cand sunt pe la scoala, sau pe undeva pe afara, dar nu am pc-ul la mine. si daca nu scriu atunci ideea, ramane pierduta.
Totul e atat de incurcat. Nu-mi doream decat sa iubesc si sa fiu iubita inapoi, dar parca nicicum nu imi reuseste. Mereu apare ceva. Stii, mi s-a mai intamplat si mie. Sa ma gandesc la fostul si intre timp sa apara altcineva. Poate pe moment eram intre ciocan si nicovala si mai apoi cand situatia cu actualul parea sa se strice incepeam sa regret decizia de a nu-l ierta pe fostul, dar in cele din urma am realizat ca pana la urma m-am despartit dintr-un motiv de el si din moment ce nu sunt cu el, e de clar ca nici relatia respectica nu era cea pe care mi-o doream. Eu acum chiar nu mai vreau nici o relatie. Tanjesc dupa spatiul meu, timpul meu, sa nu ma gandesc la nimeni. Chiar nu-mi doresc sa apara altcineva. I need time to heal.
De pe telefon că nu am pc. Dar merge faza că poţi scrie oriunde. Nici eu nu ştiu câte posturi nu am scris din metrou, parc sau în cadă (că iau tel cu mine pt muzică).
Ştiu cum este. Uneori facem la infinit aceiaşi greşeală. Şi iar şi iar şi tot aşa. Nu din inconştientă ci doar de dragul de a simţi iar ce ai simţit atunci. Caut în fostul ce m-a atras de la început dar ştiu al dracului de bine că nu voi găsi ce caut. Şi da. Singurătatea e bună. Dar cu măsură.
Trimiteți un comentariu