Am uitat...

De curând, cred că miercuri noapte... (cu siguranţă miercuri!!!!) a plouat...

Nu-mi venea a crede că în mijlocul lunii gerarului poate ploua. Şi ploua de rupea... Nu mi-am dat seama de fenomen decât când a venit mama cu un braţ de haine de afară...

-Plouă?
-Da! Plouă.
-Sigur? Şi mi-aruncă un propos în cap să mă trezesc... Ploua...

La mine în cameră muzica era în floare. Căldura mare. Geamurile sunt mai bune pentru că nu mai permite zgomotul să intre... Iar tabla de pe casă nu părea a mai reda ploaia aşa cu o reda inainte de geamurile termopan... Pierdeam un recital unic...

Şi ploua... Am schimbat cd-ul cu unul de muzică clasică (cacofonie acceptată!!!). Am stins lumina. Telefonul. Tot. Şi am aşteptat ca muzica ploii să mă inunde...

Într-un târziu ce doream eu să aud a venit... Ropotul ploii se auzea cum nu-l mai auzisem de ani de zile... Era purificator. Liniştitor. Ca şi când îţi ungea trupul şi sufletul cu balsam pentru răni... Şi te simţeai mult mai bine după tot...

Acum îmi doresc o asemenea ploaie. Sufletul meu are nevoie de o linişte ce doar ploaia io oferă...

Se pare că am uitat de prima ploaie de pe acest an deoarece gândurile mele erau ocupate...

Cu drag,

Eu.