Shh iti spun maine

Nici eu nu mai stiu ce dorea sa-mi spuna. Posibil nimic important ca daca ar fi fost mi-ar fi spus... Sau, mi-as fi amintit... Dar nu mi-a spus. Nu e prima data cand imi face asta... "Shh... Iti spun maine..." Dar maine nu e maine. Maine nu va fi. Maine nu iti vei aminti ce doreai sa-mi spui... Daca maine nu va mai veni? Acum e maine. Clipa de acum o poti numi maine. Si spune-i tot ce trebuia sa-i spui "maine".
Maine va fi o zi la fel ca toate celelalte numite generic maine : te trezeste soneria telefonului pe la 6.30, mai atarni prin pat 20-30 minute, apoi zbori la dus, nu mai apuci sa savurezi sandwich-ul facut de mama dimineata, si o tai pe usa alergand din bloc catre masina si gonind spre birou, ca apoi, mai dupa amiaza, sa gonesti strabatand un Bucuresti in trafic maxim catre facultate. Asta daca, nu cumva trebuie sa-ti lasi mama, sora, fratele, iubita, iubitu, (dupa caz specific) la birou sau in drum spre, ca apoi sa analizezi situatia si sa constati ca nu ai cand sa ajungi la birou ca seminarul incepe la doua iar ceasul este 11.30 si telefoanele suna cu "hai mai repede" sau diferite alte probleme... Si daca nu cumva suna un amic sau amica sa iti improspeteze memoria cu "ai uitat ca azi e ultima zi cand mai poti pune contractul pentru... sau ai uitat ca la 13 e sedinta de birou?". O maine aglomerata... Si uiti ca... "iti spun maine" :) maine e si maine, apoi si maine... Si tot asa... O zi aglomerata, prinsi in trafic si probleme si uitam ca undeva, cineva asteapta de la noi o vorba. O vorba ce trebuia sa i-o spui inca din clipa cand pe bratele tale statea ea ascultandu-ti respiratia si bataile inimii asteptand... Sau aceasta amanare pentru maine reprezinta o garantie ca ai sa o mai vezi si in una din zilele numite generic "maine"?
Nu am de unde sa stiu ce dorea el sa-mi spuna maine. Intuiesc de altfel ce anume pentru ca imi amintesc contextul... Dar... Siguranta nu e mare. Placerea din noaptea cu am sa-ti spun maine a devenit amara pentru ca a uitat. Cum mai mereu a uitat cate un "detaliu" important... Tind sa cred ca barbatii uita mereu. Ca nu privesc cu acelasi interes ca noi anumite detalii. Nu le considera importante iar prin asta, noi, suferim. Asteptand sa sune telefonul cu "sa-ti spun ce aveam sa-ti spun aseara" sau cu macar "buna, ce faci?"
Dur, dar crud in realitate... Si unda de mister creste. Crescand astfel gandurile cu ce dorea sa-mi spuna declasand astfel un joc al ielelor...
Cu drag,
Aceasi Eu.