Iluzii.. Sentimentale..

Stai inauntru si privesti pe geamul curat. Se observa pana si soarele dupa un norisor alb. Senin intr-un fel, cald chiar. dao vantul adie si dupa cum se misica ramurile copacilor nu pare a bate tare. si cuprins de euforia peisajului, te indrepti spre usa, o deschizi si pasesti afara. dar teapa sa zic asa. ceea ce vedeai pe geam nu coincide cu ceea ce este afara. doar o iluzie. senin da, vantul adie, adevarat. dar din inauntru nu ai constientizat ca senin desi este, nu este si cald, iar daca vantul adie... de fapt bate... si este rece. atat de rece incat ai impresia ca inlemnesti de freig.
iluzie a caldurii cand este frig. :) normal ca zambesc. pot! eu sunt genul de persoana care desi constientizeaza ca este frig afara, se avanta cu sufletul sperand ca nu este frig si ca doar gandul sau incearca sa pacaleasca. dar este frig. haina subtire, tremurul se instaleaza dar nu intru inapoi. nu ma reintorc la caldura caminului. nu. stau afara si incerc sa depistez in vantul rece, o usoara adiere de primavara.
asa se intampla in general cu toate iluziile. privindu-le de undeva din afara par calde, tandre, inocente. dar, deschizand usa si pasind catre ea, iluzia, te trezesti cuprins de impresiile opuse fata de cele ce erau inainte. mai simplu, in loc de inocenta ai parte de perversitate, in loc de tandrete ai brutalitate si in loc de caldura ai parte frig si raceala.
cati dintre noi nu am crezut ca acea persoana atat de inocenta nu are cum sa ne raneasca, si cand te trezesti bine, deja suferi ca dracu ca nu mai ai cum a scapa. jocul vicios te prinde tot mai bine. se incolaceste in jurul tau ca un sarpe urias si tu speri doar ca vei simti adierea de primavara la sfarsitul lui noiembrie,
si totul depinde doar de noi insa, nu trebuie decat sa intinzi mana, sa apesi pe clanta si sa intri inapoi in siguranta caminului. dar oare cati dintre noi vrem asta cu adevarat? eu... vreau... sauit ca el exista... dar il am langa mine mai mult decat as vrea si totusi... il vreau..