Jocul ielelor...

...Uciderea gandurilor. Distrugerea ratiunii de a fi. Sau mai bine spus, amplificarea haosului de a nu stii cine esti. Ca nu stii de ce multitudinea de ganduri nu se acorda perfect cu sufletul ca muzica fiecarui instrument dintr-o orchestra. Ca nu stii care voce a gandurilor tale are dreptate. Nu stii cum sa le crezi sau de ce sau... E o nebunie de ganduri ce parca iau chip si nume si te face sa-ti blestemi ziua in care le-ai lasat libere.
Cred ca daca un psihiatru mi-ar citi posturile, m-ar fi declarat nebuna. Poate sunt, dar in nebunia mea sunt normala in haosul cotidian si citadin.
Recunosc. Nu am fost o eleva buna in liceu. Chiuleam. Dar nu-mi petreceam timpul in baruri sau parcuri. Ma duceam acasa si nu stiu ce faceam. Nu am citit la literatura "Jocul ielelor" scrisa de... nu-mi amintesc. Mi-a ramas in minte titlul dramei, si mi-a ramas inmagazinat pana azi cand in capul meu era o multitudine de ganduri cu chip si nume ce ma zapaceau. Una zicea ceva, alta o contrazice, alta venea cu plusuri, cealalta recontrazicea, alta reorganiza, una impasibila, alta analitica... Si tot asa! Dar hei, stop it. Eu v-am creat. Eu v-am dat glas si chip si nume. Nu tre sa ma distrugeti. Se presupune ca trebuia sa ma ajutati. Si incet au fost eliminate una cate una. Lasand doar o urma notata undeva in minte ca posibila cauza sau solutie.
Jocul ielelor... :) o hora a gandurilor lasate libere si amplificate de incertitudinea sentimentelor. Nu exista pentru moment inca acea acordare perfecta intre gandurile mele si sentimentele mele. Dar o punte de legatura exista...
Cu drag,
Eu.