3D...

Adica Declaratie De Dragoste. Nu a mea pentru cineva. Sau de la cineva pentru mine. Pur si simplu. Nu imi amintesc cand am spus ultima data cuiva asa ceva sau chiar si cui. Cei apropriati de mine stiu ca ii iubesc, dar nu la ei ma refer.
Ci la cineva anume. La o persoana cu totu speciala pentru mine, ce ma face sa ma simt diferit cand sunt cu el. Am mai scris, cred, despre el prin posturile mele. De fapt cred ca am scris despre el in toate posturile mele. Nu ma pot abtine. Si totusi cine este el? Nu cred ca daca l-as nu-mi, daca i-as spune pe nume ar fi ceva reprezentativ. Nu. Nu numele il face pe el, ci el pe nume daca pot spune asa ceva.
Mi-e greu sa scriu despre el. Si ce as mai scrie? Cred ca melodia celor de la The Scrip - Breakeven ar exprima o parte din tot ce simt, sau chiar mai toate melodiile de pe albumul lor ar face un intreg. Un tot compus din piese puzle (rusine mie ca nu stiu cum se scrie corect). Fiecare melodie descrie cate dragostea in diferite stadii ale ei. Mda. Ei pot spune mai bine decat mine sentimentelor pe nume. Ca tot vorbesc despre muzica si melodii. O alta Take That - Rule The World...
El nu crede ca nu am cum sa ma fi indragostit de el. Nu aveam cand sau cum sau de ce. Poate ca avea dreptate. Nu aveam cand, cum si de ce. Dar din punctul meu de vedere, iubirea nu bate la usa si nu te anunta cand vine. Adica "Cioc cioc! Sunt dragostea ce tu o simti pentru..." Nu. Ca daca ar veni asa, cred ca toti i-am tranti usa in nas. Dar nici pe geam nu-ti intra. Neanuntata adica. Nu. Ci se infiripa incet. Incepe cu o atractie, pasiune sau nebunie de moment, continua dupa cum noi vrem, adica, gandindu-ne ca nu ne indragostim, si nu se sfarseste. Unul tot timpul termina sa se implice mai mult decat celalalt. Uneori nu-ti trebuiesc motive sa te indragostesti. Nu mai stii de la ce a inceput. De la vocea si zambetul lui sau de la asteptatul la cursuri. Nu stii cand situatia initiala s-a schimbat si a devenit alta. Adica, eu nu imi amintesc. Desi imi aduc aminte tot si adica chiar tot, nu stiu cand dragostea a batul la usa si i-am deschis sau daca am uitat geamul deschis si s-a furisat. Simplu! M-am trezit pe cap cu o iubire ce nu o pot explica nici pentru mine. M-am trezit ca-i spun si m-am trezit ca nu ma crede. Nici eu nu as fi crezut in locul lui. Dar, asta e.
Si am incetat sa vorbesc despre asta cu el pentru ca nu are rost. Am sperat ca trecerea timpului v-a stinge focul. Ca-l va distruge.
Dar eu astept sa se stinga. Ca va putea sa opreasca flacara mistuitoare...
(stiu ca exagerez cu metaforele dar nu ma pot abtine)... Si sunt atat de stangace cand vine vorba de exprimarea propriilor sentimente. Am sa compun un post candva in care voi fi capabila sa-mi exprim sentimentele...