eliminare cu motiv

poza de pe www.destinatiionline.ro

am impresia ca azi este miercuri si stiu si de ce. ieri am avut impresia ca era marti si stiu si de ce. doar ziua de luni a fost ziua de luni de drept si de cauza.

si asa incepe povestea.

marti ma indreptam cu munca mea anormala pt unii spre un alt oras pt cateva intalniri. nici nu ne-am miscat bine si se produ' inevitabilul. o masina face brusc stanga si ne loveste. bla bla bla (inseamna ca am coborat din masina toti sanatosi, unul mai putin ca altul zdruncinat si vatamat). toata ziua de marti 13 a fost ciudata. timpul a trecut repede. am stat de am asteptat organele ordinii si sigurantei, am asteptat sa vina cel de la asigirare, stai sa vina sa faca poze, stai ca se duc la astia la sediu la asigurari pt nush ce raport, stai ca se intorc, stai ca tre sa vina de la service pt tractare... stai si asteapta.

ei bine... mie mi s-a rupt filmul. nu stiu ce si cum. imi amintesc totul dar... inexplicabilul aici intervine. m-am trezit miercuri cu crampe la gamba stanga, cu durere de cap cumplita, cu febra musculara pot zice ca nu aveam forta in maini deloc.... si cu o stare de ameteala si moleseala cumplita. mi-au fost necesare vreo 3 cafele ieri sa reactionez cumva. si ceva activitate de aranjare. da, asta ma remonteaza. organizarea. fie ea a unui puzzle sau al unui portfart sau biblioteci.... migala... ma gandesc acum ce ar fi iesit daca ma luam de oamenii echipei mele. cred ca ar fi renuntat cu totii.

socul initial al impactului s-a resimtit a doua zi, cand mergeam pe 7 carari. cand corpul se resimtea dupa toata agitatia acelei zile.

iar azi, m-am trezit ca este miercuri. si ca maine va fi agitatie. dar cum e sa constientizezi ca azi e maine si ca agitatia te asteapta? nu-i dragut deloc. absolut deloc. nu am chef de nimic. vreau la mama sa ma dau cu capul de pereti ca nu am nimic de facut. dar de luni fac asta, mai putin ultima faza cea cu capul si peretii.

sigur am eliminat intentionat ziua de marti din minte. sa nu imi mai amintesc pe langa ce am trecut. sa nu ma mai gandesc cat de grav putea fi si unde putea fi acum... doamne dumnezeule, nici nu vreau sa ma gandesc..

cu drag,

moi.